Poezii pentru ea

Ea

15 Iunie 2014

Ea este o făptură minunată ce niciodată nu îngheaţă,
Ea e atât de simplă, încât nu îi poţi da de capăt,
Ea era şi este motivul pentru care scriu,
Şi poate cu secretul ăsta voi merge în sicriu,

Eu atâta timp cât scriu,
Mă simt încă viu,
Că am pentru cine să scriu,
Ea e diferită, iubită şi preţuită de cel ce îi spune iubito,

Ea e atât de specială,
Mai complexă ca o şcoală,
Ea ştie să preţuiască,
Şi mai ştie să iubească,

E atât de ciudată, încât nu te lasă să o ţii în casă,
Ea visează să vadă toată lumea,
Eu doar îi arăt luna,
Ea visează copii,
Deşi e o copilă,

Ea nu se grăbeşte,
Dar nu suportă să stea în loc,
Ea tot timpul şi-a găsit un scop,
Pentru care să lupte până la ultimul foc,
Ea e a mea şi o preţuiesc, fiindcă o iubesc,

E atât de pură ca un cer senin şi când plânge plouă cu venin,
Dacă aş pierde-o nu ştiu ce m-aş face,
Imi e teamă că-napoi nu s-ar mai întoarce,

Deşi e a mea distanţa ne desparte,
Fiecare în altă parte,
Eu în sud, ea în nord,
Şi ne purtăm unul cu celălalt ca un antidot,

Viaţa ne surâde,
Timpul ne surprinde,
Şi lumea ne omoară,
Totu-i o ficţiune într-o lume care ştie doar să ignore în loc să adore!