Băiatul din vecini *

Capitolul 11

Pentru tine totul e un joc 

       Lumina orbitoare a soarelui își face apariția în camera noastră, mai exact în ochii mei. Încerc să îmi deschid ochii și să mă uit la ceas. E numai 8:30. Nu pot să cred că m-am trezit atât de repede. Mă ridic din pat și merg încet spre troler-ul meu. Aleg o pereche de pantaloni scurți, un maieu și tenişii mei negri, iar apoi îmi prind părul într-o coadă de cal. Odată ce constat că arăt cât de cât decent, ies din cameră încet, în speranța că nu am trezit pe nimeni.

        Ideea de a merge pe plajă îmi apare imediat în minte și decid să o pun în aplicare fără să mai stau pe gânduri. Plaja se afla la doar 5 minute de casă. E destul de plăcut afară, așa că e numai bine să alerg, să-mi limpezesc mintea. Odată ajunsă pe plaja, îmi descalț tenişii, apoi încep să alerg de-a lungul malului.

***

       Am intrat în casă destul de obosită. Urc repede în cameră, fac un duș scurt, iar apoi cobor în bucătărie. Se pare că încă nu s-a trezit nimeni. Hotărăsc să îmi fac câteva clătite cu ciocolată și un latte macchiato, nu de alta, dar stomacul meu implora să fie hrănit. Îmi pregătesc toate ingredientele, îmi pun căștile în urechi, apoi mă apuc de aluat. Odată ce aluatul e preparat, mă apuc de copt. Până acum am o dimineață destul de perfectă, alergat, clătite și 5 Seconds of Summer în căști. Termin clătitele, le pun pe masă, iar apoi mă întorc să strâng. Recunosc... am cam făcut făină prin toată bucătărie.

       În timp ce adun faina de pe bufet, simt cum talia îmi este cuprinsă ușor de două brațe. Pot să jur că e Adam și fară să mă întorc. S-a dus dimineața mea perfectă.

       Adam mă cuprinde mai bine în brațe, sprijinindu-și bărbia pe umărul meu. Parfumul său îmi inundă imediat simțurile, iar respirația sa îmi gâdilă gâtul. Cine nu știa ce se întâmplă putea să spună cu ușurință că suntem un cuplu frumos care acum s-a trezit. Doamne la ce mă gândesc?! Trebuie să înceteze.. nu cred că am fost destul de clară aseară. Înainte ca inima mea să o ia la goană, m-am tras din îmbrățișarea sa și m-am îndreptat spre masa. M-am așezat pe unul dintre scaune, fiind urmată îndeaproape de Adam. Am început să mănânc fără să îl bag în seama.

— Acum nu vorbești cu mine? Mă întreabă în timp ce îmi fură una dintre clătite.

—Se pare că nu am fost destul de clară aseară. Adam, lasă-mă în pace!

—Nu pot! Eşti... prea drăguță.

       Și o luăm de la capăt...

—Adam, am devenit imună la ce faci tu aici...

—Eu nu sunt așa sigur, îmi spune în timp ce se ridică și vine spre mine. Se apropie de urechea mea, iar mii de firicele de energie îmi traversează corpul trezindu-mi simțurile la viață, în timp ce inima mea o ia de-a dreptul la goană. Încerc să nu par afectată, dar e cam imposibil.

— Ți-am spus eu! Îmi șoptește la ureche, apoi se așează pe scaunul lui.

—Asta nu dovedește nimic! Protestez, dar simt cum obrajii mei încep să ia foc. Încerc să îmi ascund roșeața, dar e cam imposibil. Acum chiar că regret că mi-am prins părul în coadă. Adam, eu nu înțeleg, dacă ți-am spus să mă lași în pace, de ce nu faci pur şi simplu asta? E chiar atât de greu?

—Daa... îmi placi Kate, te vreau, iar eu obțin mereu ceea ce vreau.

— Nu sunt un obiect Adam! Nu mă interesează ce vrei tu și ce nu vrei. Lasă-mă în pace!