Băiatul din vecini *

Capitolul 14

 Asta este așa o idee proastă!

         Încerc să pretind că nimic din ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile nu m-a afectat în vreun fel, dar nu reușesc nimic mai mult decât a primi priviri întrebătoare din partea lui Eliot și a lui Kyle. Am refuzat categoric să le spun ceea ce am vorbit cu Adam pentru că nici măcar la ora actuală, după două zile, nu pot să cred că am acceptat faptul că poate totuși mai există sentimente în ceea ce îl privește. Oftez enervată de fiecare dată când vreunul dintre ei deschide subiectul pentru că nu vreau să rostesc din nou ceea ce l-am făcut să promită.

           Dacă mi-ar fi spus cineva cu câteva luni în urmă că o să ajung din nou în situația asta i-aș fi spus că nu mă cunoaște. I-aș fi înșirat toate motivele pentru care nu aș fi vrut să mai am vreodată vreun contact cu Adam, dar totuși situația actuală mă face să realizez cât de greșit am reacționat atunci.

         Iau o gură mare de aer și privesc din nou troler-ul plin de haine pentru a mă asigura că nu am uitat nimic. Am încercat toate posibilitățile care mi-au trecut prin minte pentru a îl convinge pe Eliot să mă lase să rămân, dar fără succes. Aparent e timpul să nu mai fiu o găină speriată și să port o conversație față în față cu Adam. I-am sugerat să implice și puțin alcool dar acum nu sunt prea sigură dacă e o ideea bună sau nu. Versiunea mea intoxicată cu alcool tinde să vorbească prosti și să ia decizii stupide.

       Verific baia pentru ultima dată înainte de a închide bagajul și a murmura câteva cuvinte neortodoxe în speranța că Eliot o să se răzgândească și o să mă lase să rămân. Apuc mânerul trolerului resemnată și cobor în living pentru a mă întâlni cu Kyle și fratele meu enervant.

— Ai reușit să ne onorezi cu prezenta într-un sfârșit?

        Îmi dau ochii peste cap și îi arăt degetul mijlociu lui Kyle. Nu am dispoziția necesară pentru a îi asculta glumele proaste. Mă privește amuzat dar nu îmi mai spune nimic înainte de a îmi lua bagajul și a îl duce la mașină. Pentru că niciunul nu a vrut să meargă cu un Taxi la aeroport, Liam a devenit șoferul desemnat. Sunt oarecum fericită pentru că Liam a refuzat să vine pentru că are nu știu ce meci, iar Emma nu a vrut să vină singură considerând că lucrurile sunt încă șubrede între noi.

         O dată ce Eliot mi se alătură, mă urc în mașină fără alte comentarii. Mă fâstâcesc pe bancheta din spate refuzând să le acord vreo clipă de atenție și îmi pun căștile în urechi. Asta e o idee proastă, foarte proastă.

        Jumătate de oră mai târziu mă trezesc din nou cu bagajul în mână îndreptându-mă spre securitate urmată de cei doi nătărăi. În ultimele zile am realizat ca au prea multe lucruri în comân și asta m-a calcă și mai rău pe bătături. Aveam un Eliot, chiar nu mai aveam nevoie de altul.

       După ce în final ne lăsăm bagajele și trecem de toate punctele de control, mă așez pe primul scaun pe care îl găsesc. Kyle îmi urmează examplul și realizez după felul în care mă privește că urmează să îmi țină o morală. Oftez din nou și îmi scot căștile.

— Da, Kyle, nu vreau să fiu aici din motivele pe care le știi deja. Îmi place să fug, ai uitat?!

         Prietenul meu oftează în timp ce își trece o până peste față.

— Există vreun lucru pe care să nu îl complici fără motiv?

       Refuz să îl întâlnesc privirea și sunt recunoscătoare că Eliot a plecat la baie.

— Kate, de ce îți e frică?

        Poate de faptul că o să îl văd, că totul o să devină real, că poate o să realizez că tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile nu a fost real! Cuvintele îmi stau pe limbă, dar refuz să le las afară.