Băiatul din vecini *

Capitolul 29

 Denver partea I

        Au trecut deja doua săptămâni de când am acceptat să fiu iubita "oficială " a lui Adam. Nu s-a schimbat mare lucru ... de fapt nimic. Tot același arogant, orgolios a rămas. Încă mi se pare ciudată toată chestia asta. Nu m-am gândit niciodată că o să devin prietena unui arogant, popular și orgolios. Trebuie să recunosc că e o adevărată provocare. Roșesc la cel mai mic gest al lui, la fiecare cuvânt, în mod special când are grijă să fie cu două înțelesuri. Într-o zi o să înnebunesc ... asta dacă nu am făcut-o deja. Uneori am impresia că relația noastră e un adevărat cliché. Fata bună se îndrăgostește de băiatul rău, fata bună îl schimbă pe băiatul rău. Am noroc că ultima variantă nu s-a întâmplat. Adam e la fel sau cel puțin așa îl văd eu. Singura persoană care s-a schimbat sunt eu. În bine... sper.

       Îmi las gândurile la o parte și mă ridic leneșă din pat. Încerc să îmi conving picioarele să se deplaseze până la baie. Pășesc cu pași mici și sfioși pe gresia rece a băii, iar din câteva mișcări hainele îmi alunecă pe jos și intru în cabina de duș. Nu știu ce am pățit în dimineața asta, dar sunt foarte obosită... de fapt știu: Adam, Adam s-a întâmplat. Seara trecută a avut chef să participe la prostiile alea de curse organizate la docuri. Cred că se înțelege de la sine că nu am avut nicio șansă să stau acasă. Ceea ce a fost ciudat, a fost faptul că prietena mea l-a lăsat pe fratele meu să concureze fără să facă vreo scenă tipică ei. Spre deosebire de seara în care a aflat că cei doi băieți participă la curse și a ieșit un tămbălău mare alături de o Ali nebună care nu s-a lăsat până nu a participat și ea, seara trecută a fost diferit. Băieții nici nu au vrut să audă de așa ceva, iar buna mea prietenă nu a avut încotro și a trebuit să se supună. După ce ne-au lăsat alături de Emma în grija"bodyguardului " Dean, Adam, Eliot și Liam au dispărut în mașinile acelea care după părerea mea ar trebui interzise sau mai bine spus felul lor de a le conduce. Spre surprinderea mea de data asta câștigătorul a fost Adam. Dacă până acum a avut un orgoliu cât China, gândiți-vă acum ... cred că e cât un continent de mare.

       După câteva minute de relaxare și cugetare a nimic, opresc apa dușului și îmi înfăşor un prosop în jurul corpului. Ies din baie puțin mai învigorată și mă îndrept spre șifonierul mare de unde îmi aleg o pereche de blugi, un tricou alb și un pulover gri. Îmi iau telefonul și gentuța, iar apoi cobor în bucătărie. După câteva minute coboară și fratele meu la fel de leneș și oboist ca mine.

—Vă mai trebuie curse?

— Neața și ție surioară.

       Îmi dau ochii peste cap și arunc la întâmplare câteva fructe în robotul de bucătărie pentru a-mi face un suc.

— Mie atât de somn... spun și imediat casc.

— Și mie, dar nu mă plâng atât.

        Soneria ușii se aude, iar eu mă uit înspre fratele meu în speranța că va merge el să deschidă. Speranța mi s-a năruit în momentul în care Eliot a țipat un intră. Mă uit la el urât, dar nu obțin decât o replică tipică lui.

        Ușa se deschide iar o Ali la fel de somnoroasă își face apariția în bucătărie urmată îndeaproape de Adam care mai are puțin și doarme în picioare. Prietena mea se aruncă pe unul dintre scaunele libere de la masă și oftează.

—E numai vina voastră! Dacă nu erați voi și prostiile voastre decurse acum eram odihnită.

        Eliot încearcă să-și împace iubita printr-un sărut, dar prietena mea se ferește.