Băiatul din vecini *

Capitolul 14

De două ori în aceeași seară

— Eşti sigură că vrei să faci asta ?

      Dau aprobator din cap, apoi îmi lipesc buzele de ale lui. O senzație plăcută mă cuprinde imediat. Nu știu dacă e din cauza sărutului sau pur și simplu din cauza adrenalinei care își face simţită prezenţa din ce în ce mai mult. Buzele lui le frământă ușor pe ale mele. 

      Un amalgam de sentimente își fac apariția în stomacul meu. Fluturii zboară liniștiți, înconjurați probabil de câțiva dinozauri. Întrerupem sărutul doar când rămânem fără aer. Trebuie să recunosc, asta a fost cel mai frumos sărut pe care l-am avut până acum... nu că ași fi avut eu prea multe... sau cu altcineva înafară de Adam. 

      Îmi mut imediat privirea în partea opusă față de cea în care se află Adam. Mă așez în șezut și simt cum obrajii mei stau să explodeze din cauza roșeții care m-a cuprins. Nu pot să cred că am făcut asta. Nu pot să cred că l-am sărutat tocmai eu... mai ales după toată drama cu pariul.

       Adam, vizibil amuzat de reacția mea, se ridică de pe spate și se așează în șezut.

— Haide aici, îmi spune în timp ce brațele sale îmi înconjoară ușor talia trăgându-mă într-o îmbrățișare de care cel mai probabil aveam mare nevoie.

      Următoarele minute trec fără ca vreunul dintre noi să spună ceva. Eu m-am pierdut în gândurile mele, iar Adam pur și simplu se uită spre cer... sau așa cred. Capul lui stă sprijinit pe umărul meu, iar mâinile lui nu mi-au părăsit talia nici măcar pentru o secundă. O adiere rece își face simțită prezența, iar eu mă cuibăresc și mai mult la pieptul lui. Nu vreau să știu ce crede despre mine în momentul asta. După toată drama cu pariul, încercările de a-și cere scuze și refuzul meu constant, tot eu am fost cea care a cedat. L-am sărutat. Nu pot să cred că, eu chiar l-am sărutat.

         Îmi întorc încep privirea spre fața lui și constat că el se uită la mine zâmbind. Încerc să îmi fac curaj să spun ceva, dar cuvintele nu vor să își facă apariția.

—Nu ție frig? Întreabă Adam rupând într-un sfârșit tăcerea.

— Nu, îmi ți tu de cald, răspund în timp ce îi zâmbesc. O Doamne, nu pot să cred că am zis asta. Sper să fie efectul alcoolului... și dacă nu va fi... tot pe el am să dau vina.

        Adam îmi zâmbește jucăuș, iar apoi mă trace și mai aproape de pieptul lui. Parfumul lui îmi inundă imediat simțurile. Simt cum picioarele mele devin ca gelatina, iar probabil dacă aș fi stat în picioare aș fi căzut imediat. Adam îmi lasă un mic pupic pe frunte, iar eu încep să devin iar roșie. Băiatul asta scoate la iveală lucruri de care nu aș fi crezut că sunt capabilă vreodată.

—Aș vrea ca momentul asta să nu se termine, îmi șoptește la ureche, iar o grămadă de firișoare de energie îmi traversează corpul.

—Și eu... răspund timid.

—Kate, nu vreau să crezi că te oblig să faci ceva ce nu vrei. Eşti așa inocentă și drăguță încât îmi vine să mă bat singur pentru ce am făcut.

—Adam, nu mai obligat să fac nimic. Dacă nu voiam să te sărut, nu o făceam. Până la urmă eu am fost cea care te-a sărutat acum câteva minute... și în legătură cu pariul... nu mai vorbi. Strici momentul! Îi spun hotărâta, apoi îi dau un mic pupic pe obraz.

— Dacă știam că reacționezi așa.. îți dădeam mai devreme să bei.

— Începi să te joci cu focul... spun și simt cum brațul lui îmi cuprinde mai tare talia.