Băiatul din vecini *

Capitolul 5

Petrecerea

—Bună ! Spune într-un final Adam.

—B.. Bună! Am spus nevenindu-mi să cred că m-am bâlbâit în halul astă...

      " E a doua oară când te bâlbâi în faţa lui! "... mă mustrează conştiinţa.

— Bună Adam... sau poate pa, Adam.

—Uşor surioară... şi mie mi-a fost dor de tine. Kate nu-i aşa? Întrebă Adam.

— Voi vă cunoaşteţi? Întrebă Ali uşor surprinsă.

— Cam aşa ceva. Acum 3 seri m-am băgat în el din greşeală.

—Văd că ai renunţat la cărţi şi la aspectul de tocilară. Aşa eşti mai drăguţă.

—Daa... am spus uşor ruşinată.

—Când am să termin cu ea nici nu o să vă mai aduceţi aminte de ea ca fiind micuţa tocilară.

—Sper.. spuse Adam amuzat... acum e mult mai drăguţă.

       Stai, stai, ce? Adam tocmai a spus că sunt drăguţă... de două ori?! Chiar atât de mult m-a schimbat Ali? Poate până la urmă nu sunt chiar aşa de invizibilă.

        Fără vreun avertisment, Ali mă prinde de mână şi mă trage spre parcarea liceului. Am fost atât de prinsă în gândurile mele încât nici nu am observat când a plecat Adam.

        Odată ajunse în parcare l-am văzut pe Eliot care stătea rezemat de maşina sa, făcându-ne semn să mergem la el. Ali m-a tras spre maşină spunându-mi că o să ne ducă Eliot acasă pentru că după toată munca depusă pentru a-mi îmbunătăți imaginea este obosită şi nu are chef să meargă pe jos. Ne-am urcat în maşină şi am plecat spre casă.

—Poţi să nu te mai uiţi aşa la mine?

—Nu pot surioară... încă sunt şocat de cât de bine areţi.

—O să iau asta drept un compliment.

—Chiar a fost un compliment. Dean dă o petrecere deseară... ar trebui să veniţi.

—Poate... spune Ali plictisită.

***

       E deja ora șase... după o baie bine meritată m-am pus în pat luându-mi o carte să citesc, dar liniştea mea a fost spulberată în momentul în care Ali a intrat în cameră.

— Deseară mergem la petrecere; spune prietena mea entuziasmată.

— Parcă ai spus că eşti obosită, plus că nu am mai fost invitată la vreo petrecere până acum şi sincer nu vreau să merg.

— Of, of, of... tu nu ai înţeles până acum că totul este cum vreau eu? Dacă până acum ai stat în casă... e timpul să schimbăm şi asta.

— Dar...

— Dar nimic. O să ne îmbracăm în aşa fel încât să nu trecem neobservate. O să le demonstrăm fraierilor ălora cât de bine poate arăta micuţa Kate şi o să ne distrăm împreună... parcă îmi este dor de o petrecere. Să nu uităm că o să fie şi Adam acolo!

— Stai, ce? Ce legătură am eu cu petrecerea şi Adam?

— Haide Kate, nu te mai preface... am văzut cum te uitai la el... ca să nu mai spun şi de bâlbâit. Îl placi!

— Eu nu...

        Nu mai apuc să zic nimic. Eliot intră în cameră. Era îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni negri, scurţi.