Kate era definiția perfectă a unei tocilare. Cărțile nu erau doar pasiunea ei, ci și singurele prietene adevărate. În paginile cărților și în lumea poveștilor, se simțea în siguranță... până când liniștea i-a fost zdruncinată de noii vecini.
Al...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Kate...
Tonul pe care mi-a rostit numele mă face să rânjesc și mai tare. Kyle clar nu are o dimineață bună și asta mă amuză și mai tare. Nu am de gând să îl las să scape ușor după ce m-a făcut să merg cu ei ca mai apoi să mă lase singură.
Ali își ridică privirea spre mine și pot observa cu ușurință că am luat-o prin surprindere și nu știe dacă ar trebui să dispară sau să mă înfrunte.
Kyle se aproprie de mine într-o încercare patetică de a îmi fura cana de cafea, dar nu reușește nimic altceva în afară de a primi o privire urâtă și o palmă peste mână.
— Pune-ți singur!
— Tu ai întrebat dacă vreau cafea!
Îmi dau ochii peste cap și nu știu ce mă amuză mai tare, Kyle care evită subiectul sau Ali care arătă de parcă cineva tocmai i-a omorât cățelușul din copilărie.
— Oricât de mult m-ar amuza fețele voastre acum, Ali, poţi să pleci. Nu îți stă bine făcând pe victima mai ales după cum m-ai jignit acum două seri.
— Kate!
Vocea lui Kyle mă face să îmi închid gura și să oftez. Știu că nu o face cu răutate, vrea doar să mă oprească din a spune ceva pe care cel mai probabil o să regret.
— Scuze, murmur mai mult pentru mine.
— Kate, nu am vrut să intervin între voi...
Îmi dau ochii peste cap imediat ce cuvintele îi părăsesc gura.
— Ali, nu mă înțelege greșit, idiotul îmi e drag, dar e stric problema lui ce face și cu cine. Nu sunt în măsură să îl judec și nici nu aș face asta. Prefer să cred că relația noastră e mult mai mult decât atât. E stric problema voastră ce faceți atât timp cât eu nu văd și nici nu aud nimic.
Kyle rânjește ca un idiot lângă mine și îmi vine să îl pocnesc. Iar i-am luat apărarea!
— Jay... rostește cuvintele acoperindu-le cu o tuse falsă făcându-mă să mă încrunt.
— Ce pot să spun, mi-a ținut companie când tu erai... ocupat.
Îmi ridic o sprânceană sugestiv spre Ali și mă trezesc cu prosopul de bucătărie jumătate în păr, jumătate pe față.
— Matur, ce pot să spun.
— Cunoscându-te, l-ai plictisit, ori...
E rândul lui Kyle să își ridice o sprânceană sugestiv și chiar dacă încearcă să pară serios, se poate observa cu ușurință că glumește.
— Unii dintre noi pot să poarte o conversație și cu hainele pe noi, Kyle. Asta și oricât de drăguţ ar fi, nu e genul meu. Acum că am lămurit asta și voi mi-ați stricat distracția cu priviri și cuvinte serioase sau afirmații stupide, o să dispar în curte. Am o carte care necesită să fie citită.
