Kate era definiția perfectă a unei tocilare. Cărțile nu erau doar pasiunea ei, ci și singurele prietene adevărate. În paginile cărților și în lumea poveștilor, se simțea în siguranță... până când liniștea i-a fost zdruncinată de noii vecini.
Al...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~ Adam P.O.V. ~
Ei bine cine nu cunoaște sentimentul de prietenie, nu se poate bucura în acest moment. Pe ecranul mare apare mașina lui Eliot. Mă uit la prietenul meu și văd că e la fel de surprins ca și mine. Știam că am trecut la limită, dar nu m-am gândit că nu o să câştig. Mă rog, nu contează. Chiar sun bucuros pentru Eliot... chiar dacă eu sunt unul dintre cei care a luat " bătaie " de la el. Un zâmbet îmi apare în colțul gurii în timp ce înaintez spre Eliot. Dau mâna cu el, apoi îl trag într-o îmbrățișare și îl bat pe spate:
— Bine frate!
Eliot se uită mirat la mine, iar eu încep să râd. Toți cei care au asistat la cursă ne salută și îl felicită pe Eliot.
— Tu vorbești serios? Tocmai te-am bătut.
— Nu contează. Ideea era să nu câștige altcineva. Mă bucur pentru tine... plus că nu am mai concurat de foarte mult timp și am cam ruginit. Felicitări!
Știu că în curse locul doi are exact aceeași valoare ca ultimul loc, dar nu îmi pasă. Mă bucur pentru Eliot și mai ales că nu a câștigat îngâmfatul de Issac. A jucat murdar și totuși nu a reușit să câștige.
—Sper că nu mă omori... am zgâriat mașina.
—Tu glumești? Singura persoana de aici care va ajunge între 4 scânduri e ratatul ala. E primul pe lista mea... asta pentru că a încercat să îmi tamponeze mașina și pentru faptul că a îndrăznit să se apropie de Ali. Apropo, mersi!
— Pentru ce?
—Pentru că mi-ai făcut culoar sigur spre finish.
—Oricând; îi spun și îi fac cu ochiul.
Eliot începe să râdă la gestul meu, iar printre hohote de râs îmi spune:
—E a ta!
—Ce?
—Mașina.
—Tu glumești?
—Nu... o meriți. Plus de asta îmi cam trebuie un adversar pe măsură... cu ăştia nu am ce face. M-am săturat să mătur pe jos cu ei...
Încep să râd, dar mă opresc imediat și mă încrunt. Eliot privește în aceeași direcție cu mine și văd cum pumnii i se încleștează imediat. Issac se îndreaptă spre noi fără nici o problemă. Mă așez în drept cu Eliot și îl fac semn să se calmeze. Oricât de mult mi-ar plăcea să îi văd fața lipită de asfalt, nu putem face o scenă chiar aici. Bryan vine și el lângă noi, iar dacă am crezut că Eliot e problema... atunci m-am înșelat amarnic. Bryan e de două ori mai nervos decât Eliot și sunt perfect conștient că nu am cum să îl țin pe amândoi să nu îi ofere " o lecție " nenorocitului.
