Băiatul din vecini *

Capitolul 27

Fetele încăpățânate 

~Kate pov. ~

       Fără vreun avertisment, Adam și-a presat buzele peste ale mele. Mi-aluat câteva secunde până m-am dezmeticit, dar în ciuda la tot ceea ce am spus, i-am răspuns la sărut. Buzele noastre s-au împleticit într-un sărut perfect și ar trebui să fiu de-a dreptul nebună să spun că nu îmi place. Îmi ignor rațiunea și acea voce din cap care îmi tot spune că asta e o mare greșeală și îmi înfășor mâinile în jurul gâtului lui, trăgându-l mai aproape de mine. Adam, parcă citindu-mi gândurile, mi-a cuprins talia cu mâinile și m-a lipit de el. L-am simțit rânjind și pot să spun că în momentul asta i-am alimentat ego-ul ala deja mare cât casa, dar la naiba cu tot. Îmi momentul asta nu îmi mai pasă cât de greșit sau nu e asta. Mi-a fost dor de el și asta e tot ce contează. Poate sunt nebună, dar îl vreau înapoi... sau cel puțin îl void a o șansă... dar el nu o să afle asta. Îmi place să îl văd cum se chinuie să mă împace și mai ale îmi place că așa îmi spune ceea ce simte pentru mine.

        Când aerul devine o necesitate pentru amândoi Adam se desprinde din sărut, dar nu se îndepărtează. Își sprijină fruntea de a mea și încercăm împreună să ne reglăm respirațiile.

—Nici nu știi de cât timp vreau să fac asta...

       I-au o gură mare de aer și reușesc să rostesc:

—Taci Adam! Doar taci.

       Ceea ce a urmat nu a fost deloc specific mie. Îi privesc buzele pentru câteva secunde și cuprinsă de adrenalina căpătată mai devreme, îmi lipesc înapoi buzele de ale mele. Adam rămâne și el surprins pentru un moment, apoi mă trage și mai aproape de el... asta dacă se mai poate. Îl simt din nou cum rânjește și îmi mușcă jucăuș o buză. Zâmbesc și eu, iar când simt că nevoia de aer a revenit mă desprind de el. 

        Nu știu cum am reușit să fac asta, dar mă bucur că am făcut-o. De data astă mă depărtez eu de el și îmi las privirea în jos. Adrenalina de mai devreme începe să dispară, iar obrajii mei prind culoarea specific de roșu aprins. Adam mă privește și probabil a observat că îi evit privirea, așa că mi-a prins bărbia cu două degete și mi-aridicat-o în așa fel încât să îl privesc.

—Ești așa dulce când roșești.

        Eh... acum chiar că obrajii mei iau foc. Nu știu cum reușește să facă asta, dar băiatul asta scoate la iveală o Kate de care eu nu știam.

       Îl privesc și îi observ buzele roșii și umflate, iar părul îi este ciufulit rău. Arată adorabil. Ținând cont de felul în care arată el, probabil nici eu nu mă pot lăuda cu o înfățișare prea reușită. Încă simt adrenalina cum îmi curge prin vene și o grămadă de firicele de energie în locurile în care mâinile și trupurile noastre s-au atins.

— Oricât de mult mi-ar plăcea să facem asta toată noapte, trebuie să ne întoarcem.

        Zâmbesc timid la cuvintele lui... de ar știi cât de mult mi-ar plăcea și mie. O Doamne ce îmi face băiatul asta...

—Crezi că o să concureze?

—Nu cred... sunt sigur. Dacă și-a pus în cap să facă asta nu o mai oprește nimeni. Ali e Ali... deși uneori îi apreciez încăpățânarea în unele moment nu e bună.

       Adam are dreptate... Ali e o mare, mare încăpățânată. Am simțit-o pe pielea mea.

—Hai să mergem atunci.