Băiatul din vecini *

Capitolul 5

Trecutul

       Uimirea mi se citește în glas în timp ce ochii îmi rămân ațintiți pe ea. Nu s-a schimbat mai deloc. Același păr blond, bine aranjată, aceeaşi ținută impecabilă și mai ales aceeaşi atitudine. Nimic nu pare ieșit din comun și nu știu dacă ar trebui să iau asta într-un mod bun sau nu. Mă privește încruntată probabil din cauza ipostazei în care tocmai m-a găsit, dar sincer nu îmi mai pasă. Cred că am fost destul de explicită când am refuzat să mai am vreun contact în vreun fel cu vreunul dintre frați.

—O cunoști?

       Vocea prietenului meu mă scoate din șocul în care m-am aflat de câteva secunde bune și dau aprobator din cap.

—E sora lui Adam.

—Acel Adam?

       Aprob sin nou în timp pe Kyle mă privește de parcă aș avea trei capete în loc de unul, iar băiatul din spatele nostru rămâne tăcut probabil neavând nici cea mai pică idee ce se petrece.

—Dacă asta s-ar fi întâmplat în alte circumstanțe aș fi rămas, spun și zâmbesc. Dar acum trebuie să ies de aici.

       O date ce cuvintele îmi părăsesc buzele, Kyle mă prinde de mână și mă trage prin mulțimea de adolescenți evitând orice întâlnire cu Ali. Înainte de a părăsi casa complet, privirea mi se întâlnește cu cea a Emmei și nu sunt surprinsă deloc când îmi aruncă o privirea care ar trebuie să sugereze un îmi pare rău. Îl urmez pe Kyle fără a scoate vreau sunet și îl sunt recunoscătoare că m-a scos de acolo fără vreun comentariu sau vreo întrebare. Odată ajunși în față mașinii numele îmi este strigat, dar aleg să ignor totul.

—Kate!

        Numele îmi este strigat pentru a doua oară, dar aleg să o ignor din nou. Sincer nu știu ce caută aici și nici nu vreau să află. Kyle pornește mașina fără ezitare și îi sunt recunoscătoare în momentul în care casa dispare în urma noastră. Îi trimit un simplu mesaj lui Eliot cu" Ali e aici" și aștept o reacție.

       Telefonul îmi sună imediat și iau o gură mare de aer înainte de a răspunde.

— Kate... e tot ce aud și mă încrunt imediat. Modul în care mi-a rostit numele îmi dă de înţeles că știa.

— La naiba Eliot! Ce a fost în capul tău?!

— Kate, unde ești?

—Nici să nu îndrăznești să schimbi subiectul! M-ați încolțit! Toți știați că o să vină și ați ales să îmi ascundeți!

—Kate...

—Nu! Am terminat discuţia. Sper că sunteți mândrii de voi!

       Închid telefonul fără a îmi lăsa fratele să scoată vreun cuvânt. Nu pot să cred că a știu și nu mi-a spus nimic. M-au jucat pe degete încă o dată și eu ca o toantă nu am realizat.

       Telefonul îmi sună din nou, dar îl ignor. Nu vreau să aud nicio scuză în seara asta.

— La naiba! Țip din nou în timp ce degetele mi se strâng în pumni.

       Kyle continuă să conducă fără să scoată vreun sunet și îi sunt recunoscătoare pentru a nu știu câta oară în seara asta. Nu i-am spus nimic din ceea ce s-a întâmplat și sunt convinsă că are o grămadă de întrebări după felul în care am reacționat.

       Aleg să rămân tăcută în timp ce iau câteva guri mai de aer în încercarea de a mă calma. Un amalgam de emoții e pe cale să izbucnească și nu știu dacă sunt gata să le înfrunt. După seara asta îi sunt datoare cu câteva răspunsuri sau cel puțin câteva detalii. Privirea mi se mută pe geam și realizez că nu am nici cea mai mică idee unde mergem.