Băiatul din vecini *

Capitolul 15

O sperietură zdravănă 

—Trebuie să vorbim !

—Ali, eşti bine?

— Nu! Ce naiba am făcut aseară?

— Pai să vedem... ai băut destul de mult, ai țipat la mine, te-ai sărutat cu Eliot de zici că acum vine sfârșitul lumii și bănuiesc că te-ai trezit lângă el.

— Kate, am făcut ceva cu Eliot?

— Din câte știu eu nu și cunoscându-l pe Eliot nu cred. A avut grijă toată seara de tine... chiar dacă ai mai țipat puțin și la el... oricum, de ce ai băut?

—Sincer nu știu... de ce am țipat la tine?

—Nu vrei să ști...

—Ba da!

— Ok, dar promiți că nu mai strigi și de data asta la mine?

— Încerc... nu promit.

— Pai ai intrat în bucătărie cu Eliot și m-ați găsit sărutându-mă cu Adam. Eliot a zis că se aștepta ca asta să se întâmple mai devreme sau mai târziu, iar bunul tău frate nu s-a putut abține și a zis că și el se aștepta la asta de la voi... ți-ai pus băutură în pahar, iar eu am încercat să te opresc și tu ai început să țipi să nu îndrăznesc să comentez ceva ținând cont că m-ai găsit cu Adam...

—Deci ai meritat să țip... îmi spune apoi începe să râdă.

— Mă bucur că te amuză asta, dar partea interesantă e că în următoarele 5 minute ai făcut același lucru cu Eliot, spun, iar Ali se înroșește imediat.

— Eu...

—Tu nimic. Bănuiesc că te-ai trezit cu Eliot lângă tine și ai fugit ca un iepuraș speriat...

— Nu am fugit...

—Da, da. Cum spui tu. Stai liniștită că și eu am făcut același lucru. Când m-am trezit cu Adam lângă mine, am fugit acasă. Apropo, dormeai așa frumos în brațele lui Eliot.

—Vrei să zici că am dormit în aceeași cameră și când te-ai decis să fugi nu mai luat și pe mine?

—Trebuia să te învăţ minte să nu mai bei atât.

— Trecând peste faza cu mine. Nu ți-a ajuns ce s-a întâmplat ultima dată când i-ai cedat viermelui?

       Ali mă privește fix așteptând răspunsul meu. Nu știu ce ar trebui să îi spun... cred că mar bate dacă ar auzi că încă îmi place de el... și că eu l-am sărutat pe el nu invers...

— Și tăcerea e un răspuns... o aud cum spune și deja simt cum obrajii mei încep să fiarbă.

— Kate, ce vrei să faci în legătură cu el?

—Eu... Nu știu.

—Promite-mi că ai grijă!

— Promit! Sper că și tu vei face la fel. Ali, de ce nu vrei să recunoști că îți place de el?

—Nu îmi place.

—Și eu sunt popă; spun în timp ce îmi dau ochii peste cap. Nu îți place de el cum nu îmi place nici mie de Adam.

— E mai complicat...

—Nu e complicat deloc... tu complici lucrurile inutil. Ție teamă să recunoşti că îl placi!