Băiatul din vecini *

Capitolul 3

Jocul

Lumina dimineții se iveşte timid printre draperiile maronii ale ferestrei făcându-mă să îmi îngrop fața în perna. Nu sunt o persoană matinală, iar orice lucru mărunt îmi poate crea o stare de spirit neplăcută, inclusiv soarele. Încerc să îmi ascund față cât de bine pot, dar renunț în momentul în care constat că oricât de tare aș încerca, nu o să dispară. Un oftat îmi părăsește buzele odată ce ochii mi se deschid treptat pentru a putea să se acomodeze cu razele mărunte ale soarelui.

Petrec alte câteva minute în pat, minute în care reușesc cu greu să îi trimit un mesaj fratelui meu pentru a-l asigura că totul este în regulă și nu m-a omorât nimeni în somn. Eliot a devenit mult mai protectiv în ceea ce mă privește deși i-am repetat de nenumărate ori că sunt bine și așa o să rămân. I-am sus în mod repetat că nu are de ce să se învinuiască pentru ceea ce s-a întâmplat și regret că a fost acasă în momentul în care am intrat ca o vijelie plângând și trântind uși. Este și vina mea într-o oarecare măsură pentru că am refuzat să vorbesc cu el și să îi spun ceea ce s-a întâmplat, dar nu era pregătită din punct de vedere emoțional să spun totul cu voce tare.

Mă ridic din pat mult mai ușor de cât m-aș fi așteptat și intru la duș lăsând căldura apei să mă învăluie și mai ales să mă trezească din amorţeala care m-a cuprins pe parcursul nopții. Îmi petrec câteva minute bune în baie înainte de a ieși și a mă îmbrăca. După ce aleg o pereche de pantaloni de trening și un tricou lărguț, îmi șterg părul cât de bine pot cu prosopul, ca mai apoi să îmi pun uleiul și protecția termică pe vârfuri. Stomacul meu începe să se facă auzit făcându-mă să mă îndrept spre bucătărie cu gândul de a prepare un sendviş tost și o cană mare de cafea. Nu sunt o fană mare a cafelei, dar o cană pe zi cu mai mult lapte decât ar trebui, îmi dă surplusul de energie de care am nevoie pentru a sta trează. Eseurile și rapoartele pe care a trebui să le scriu în anii trecuți m-au făcut să stau trează nopți întregi în bibliotecă. Singurul lucra care m-a făcut să îmi țin ochii deschiși a fost cafeaua.

Kyle iese adormit din camera sa îndreptându-se spre mine.

- Am venit după miros! E tot ce spune înainte de a se repezi la cana mea de cafea.

- Bună dimineață și ție, rostesc mai mult pentru mine.

Kyle își dă ochii peste cap făcându-mă să îi urmez gestul.

- Nu sunt o persoană matinală.

- E bine de știu, nici eu.

Kyle îmi face cu ochiul și zâmbesc.

- Ceilalți o să vină puțin mai târziu. Ne gândeam să petrecem seara acasă cu câțiva prieteni și ceva de băut, ce spui?

Dau din cap aprobator în timp ce mai mușc o dată din tostul pregătit mai devreme.

- Ok. Avem nevoie de câteva cumpărături. Să fii gata în 30 de minute.

- Cine a spus că vin cu tine?

- Eu!

Și a dispărut fără să îmi lase drept la replică sau la vreun comentariu.

Îmi dau din nou ochii peste cap și după ce spăl farfuria și cana pe care le-am folosit, mă reîntorc în cameră. Aleg prima pereche de jeanşi negrii pe care o găsesc și un tricou mov. Părul îmi este încă ud și nu am altă alternativă în afară de a îl usca și întinde. Nu mă chinui prea mult cu machiajul, rimelul fiind singurul lucru pe care îl folosesc. Nu sunt o fană înrăită a fondului de ten și nici a fardului de ploape.

Treizeci de minute mai târziu îmi iau botinele în picioare și cobor după strigătele enervante a le lui Kyle. Nici măcar nu m-a întrebat dacă vreau să merg, practic mi-a poruncit și din păcate eu nu reacționez bine la comenzi sau ordine.