Kate era definiția perfectă a unei tocilare. Cărțile nu erau doar pasiunea ei, ci și singurele prietene adevărate. În paginile cărților și în lumea poveștilor, se simțea în siguranță... până când liniștea i-a fost zdruncinată de noii vecini.
Al...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lumina dimineții își face uşor prezența printre draperiile subțiri ale camerei. Deschid ochii încet și privesc tavanul. Constat cu stupoare că nu mă aflu în camera mea şi pentru câteva minute mă panichez. Trupul meu este ținut captiv de o mână. Mă întorc cu fața spre persoana care mă ținea în brațe și un zâmbet tâmp îmi apare pe față. Căldura pe care mi-o oferă trupul său mă face să zâmbesc și mai tare. Cine ar fi crezut că eu, micuța tocilară o să ajung să mă trezesc dimineața lângă un băiat. Privesc fascinată fiecare trăsătură a feței lui Adam și nu mă pot abține din zâmbit. E atât de drăguț gând doarme. Fața lui seamănă cu cea a unui îngeraș. Îi privesc buzele și involuntar le ating pe ale mele. Zâmbesc din nou și îmi afund capul în perna moale. Nu pot să cred că eu chiar am dormit pentru a treia oară lângă el și mai ales că nu încetează să mă sărute de fiecare dată când are ocazia.
Încerc să mă ridic din pat, dar nu reușesc. Brațul său îmi înconjoară talia... nu credeam că e chiar așa de greu să scap. Îi ridic mâna în sus în încercarea de a mă ridica, dar nu reușesc să obțin decât o mârâitură, iar brațul său să se strânge și mai tare în jurul meu trăgându-mă mai aproape. Chicotesc ușor, iar apoi îmi ridic capul la același nivel cu al său. Mă uit hipnotizată la el și până să îmi dau seama ce fac, buzele mele se lipesc de ale lui. Adam chicotește ușor, iar apoi își deschide somnoros ochii.
—Neața! Spun și simt cum obrajii mei se înroșesc.
—Neața și ție ciufulici.
—Hei! Nu râde.. tu nu m-ai lăsat să merg acasă... pun pariu că arăt ca o vrăjitoare.
—Ești frumoasă, spune iar eu mă înroșesc și mai tare. Dacă te lăsam să mergi acasă nu mai avea o dimineață așa frumoasă.
—Adică?
—Nu mă mai trezeam cu tine în brațele mele și mai ales sărutându-mă!
Și din nou roșesc. Nu știu ce face băiatul asta, dar sunt mereu roșie îmi preajma lui. Dacă ar știi ce efect are asupra mea... numai simpla lui prezența îmi trimite furnicături prin tot corpul. Când îi simt buzele peste ale mele, o întreagă grădină zoologică ia naștere în stomacul meu. Pulsul o ia razna, iar obrajii se înroşesc imediat.
Îi zâmbesc timid, iar apoi mă cuibăresc și mai mult la pieptul lui.
—Ești așa drăguță când roșești!
Îmi ridic privirea spre el și din nou mă pierd de-a dreptul în ochii lui. Distanța dintre noi se micșorează din ce în ce mai mult. Respirația noastre acum fac un întreg. Nu pierd contactul cu ochii lui nici măcar pentru o secundă. Ne apropiem și mai mult, dar înainte ca buzele noastre să se atingă ușa se deschide brusc.
—Neața somnoroșilor. Prin ce minune v-ați decis să deschideți ochii?
Mă depărtez de Adam și îmi afund capul în pernă. Am impresia unui deja vu.
