Băiatul din vecini *

Capitolul 4

Plânsul de milă

       Îmi deschid ochii încet în timp ce murmur câteva cuvinte mai puțin ortodoxe și mă razăm de marginea patului. Știam eu că o sticlă de vodcă nu e o idee bună. Apuc sticla de apă pe care o găsesc pe măsuța de lângă pat și i-au o înghițitură zdravănă. Mă doare capul îngrozitor. Scene din seara trecută îmi vin în minte și îmi dau o palmă mintală. Trebuie să încetez să mă mai gândesc la ce s-a întâmplat până nu o să fac ceva stupid pe care cel mai probabil o să îl regred.

       Ma ridic din pat cu greu și încep să caut ceva care îmi va ajuta durerea de cap. După câteva minute în care nu reușesc să găsesc nimic, mă dau bătută și ies din cameră. Cineva trebuie să aibă ceva de cap.

       Cobor în bucătărie unde Emma, Liam și Kyle iau micul dejun.

— S-a trezit frumoasa din pădurea adormită, rostește Kyle amuzat.

       Apuc prosopul de bucătărie aflat pe unul dintre blaturi și îl arunc după el. Kyle începe să râdă în timp ce se ferește iar Emma mă privește la rândul ei amuzată rânjind.

— Fața ta ne spune multe acum.

— Singurul lucru pe care ar trebui să îl spună este că am am o nevoie disperată de ceva de cap, răspund în timp ce mă arunc pe primul scaun pe care îl văd și îmi așez capul pe masă.

— Ultima dată când ne-am văzut, nu puteai să bei mai mult sau poate nici un pahar.

       Liam mă primește amuzat făcându-mă să îmi dau ochii peste cap.

— Ei bine aparent acum sunt capabilă să beau jumătate de sticlă de vodcă și câteva pahare de vin fără să îmi scuip stomacul. Ce pot să spun, devin din ce în ce mai bună cu fiecare experiență.

        Până să termin de vorbit Kyle îmi așează un pahar de apă în fată alături de o pastilă.

— Mulțumesc e tot ce spun înainte de a înghiți pastila fără a mă gândi de două ori.

— Ai noroc că asta e un lucru comun la noi în casă și am învățat să ne facem stoc de pastile.

        Dau aprobator din cap fără vreo urmă de vlagă. Dacă durerea asta nu o să mă lase cât de curând nu o să pot să fac nimic toată ziua.

        Mă ridic cu greu de pe scaun si merg înapoi în cameră. Somnul mă cuprinde imediat rămânând cu speranța că o să mă trezesc mult mai bine dispusă și fără o durere îngrozitoare de cap.

        Au trecut câteva săptămâni de când am venit aici și pot să spun că îmi place. M-am adaptat fără probleme, iar faptul că Liam și Kyle sunt cu mine la unele dintre module face totul mult mai ușor. Campusul e destul de mare și uneori necesită destul de mult efort să fugi dintr-o parte în cealaltă.

        Telefonul îmi vibrează în buzunar și zâmbesc când văd numele lui Kyle, asta pentru că s-a trecut la mine în telefon King Kyle. Deși caracterul nostru este total opus am ajuns să fim destul de buni prieteni. Eliot o să se supere că cineva îi ia locul în a mă enerva. Un simplu mesaj cu o întrebare dacă vreau să luam prânzul înainte de următorul curs mă face să zâmbesc și mai tare. Stomacul meu își face simțită prezența sau mai bine spus auzită de mai bine de oră, iar faptul că am ajut on curs și două seminare fără pauză între, nu a ajutat. Răspund cu un simplu da și mă îndrept spre cantina campusului unde mâncăm în mod obișnuit. Mă întâlnesc cu Emma la jumătatea drumului și pornim împreună.

        Un miros plăcut ne întâmpină o dată ce intrăm în clădire făcându-mi stomacul să țipe și mai tare. O farfurie mare cu legume și pui își face apariția în fața mea și zâmbesc fericită. Plătesc mâncarea împreună cu Emma și ne îndreptăm spre masa la care stăm în mod obișnuit. Kyle, Liam și Taylor se află deja acolo fiecare savurând câte un fel de mâncare. Ne așezăm pe primele scaune pe care le găsim și ne năpustim direct pe mâncare. Băieții încep să vorbească despre meciul de fotbal din seara asta și realizez că planul meu de a merge acasă și a petrece o după amiază cu Netflix-ul s-a spulberat. Liam împreună cu Kyle fac parte din echipa universităţii și șansele de a sta acasă sunt zero. Dacă nu mă târăsc ei, Emma sigur o să o facă jucând cartea cu "Nu vreau să merg singură între băieți" deși trebuie să meargă cu echipa.