Băiatul din vecini *

Capitolul 1

 Ceva se întâmplă 

            Sfârșitul școlii se apropie. Liceul Ravenswood devine din ce în ce mai puţin populat. Mai este o săptămână până la vacanţa mult așteptată. În curtea din spate se zărește o fată alergând spre intrare. Era Kate, fata cu o reputație impecabilă: fără absențe, fără întârzieri, numai note de 9 și 10 ... până astăzi. Ora de biologie începuse deja în sala 56. Era o liniște perfectă până când ușa se deschise brusc. Profesoara întoarse capul spre ușa nevenindu-i să creadă cine se afla în prag.

— Domnișoară Martin!? uimirea din glasul profesoarei provoacă câteva șușoteli.

—  Îmi pare rău pentru întârziere, reușește să murmure rușinată. 

Nu îi venea să creadă ce tocmai se întâmplase. Ea, tocmai ea, întârziase la ore. Cum s-a putut întâmpla asta: eleva model nu a ajuns la timp.

Toată clasa se uita mirată la Kate. Unii se gândeau că poate a fost la bibliotecă și nu a observat cât e ceasul, alții se gândeau că fata s-a întors după vreo carte. Nimănui nu îi veni să creadă ... domnișoara model tocmai întârziase.

— Mergi la locul tău. O să discutăm în pauză, se aude vocea profesoarei.

Kate lasă capul în pământ și se așează în prima bancă.

***

            Căldura se instalase deja. Era aproape ora trei după-amiază. Am intrat în casă supărată, dar și confuză. Nu îmi vine să cred că am întârziat la prima oră. Urc grăbită în camera mea, arunc rucsacul înflorat într-o parte a camerei, apoi mă trântesc în patul moale unde încep să analizez ce s-a întâmplat. Cum am uitat să-mi setez ceasul să sune?! Cum am putut întârzia?!

Liniștea a fost spulberată în momentul în care în pragul ușii și-a făcut apariția un băiat înalt, brunet , cu ochii albaștri. Era fratele meu, Eliot.

— Am auzit că micuța tocilară perfectă a întârziat, spune amuzat.

Mă întorc imediat spre el, îl privesc în ochi, apoi încep să țip:

— Eliot ! pune ceva pe tine și ieși afară din camera mea! Nu este nimic amuzant în ceea ce s-a întâmplat.

— Calmează-te surioară, multe fete ar da orice să mă vadă așa, răspunde mândru. Și despre micul incident de la școală, sunt foarte mândru.

La auzul acestor cuvinte am rămas blocată. Încep să analizez ce tocmai am auzit. " Și despre micul incident de la scoală, sunt foarte mândru". Ce s-a întâmplat? De ce era mândru Eliot? Ce a făcut? M-am înroșit toată la față și am început să țip din nou:

— Tu! Vierme mic ce ești! Tu m-ai făcut să întârzii! De ce ai făcut asta? Cum ai făcut asta?

— Kate, Kate, Kate... nu te enerva, a fost chiar simplu. Am intrat la tine în cameră, ți-am luat telefonul, am dezactivat alarma, iar apoi l-am pus înapoi pe noptieră. A fost o mică farsă, plus, ești fată deșteaptă și te-ai prins repede despre ce vorbesc.

—  O mică farsă? întreb deja și mai enervată. M-ai făcut să întârzii, mi-ai stricat raportul perfect! Vierme ce ești! O să mi-o plătești cu vârf și îndesat.

—  Micuța surioara a început să amenințe? Abia aștept să te văd!

       Eliot îmi răspunde cu același glas amuzat care deja începe să mă enerveze rău. 

— Tu nu poți nici măcar să iei un 8! Să îmi faci ceva iese din discuție. Trezește-te surioară, nu ai să reușești niciodată. A fost cazul ca cineva să te trezească la realitate. A fost chiar mai ușor decât am crezut. Prima dată când am încercat asta ai avut noroc și te-a trezit bunica, dar de data asta am reușit.

Mica discuție ne-a fost întreruptă în momentul în care un zgomot destul de puternic s-a auzit. Ne-am întors amândoi privirea spre geam. Zgomotul se auzea din curtea casei de alături.

— Ți-am spus să fii atent!