Băiatul din vecini *

Capitolul 23

Prieten nou

        Îmi ridic privirea spre chipul băiatului din fața mea, spre chipul lui Issac, iar privirea lui o prinde pe a mea imediat. Căpruiul din ochii lui mă duce cu gândul la bolul de ciocolată delicioasă pe care îl pregătește bunica. Părul îi are puțin ciufulit oferindu-i un aer de Bad Ass. Îmi zâmbește amuzat și nu poți să nu îi remarc cele două gropițe din obraji. E îmbrăcat într-o pereche de blugi negri, un tricou albastru și o pereche de teniși. Pare destul de drăguț. Îmi ridic privirea din nous pre fața lui și constat că și el mă analizează... sau mai bine spun ne holbăm unul la celălalt.

— Am trecut testul? Întreb amuzată, iar zâmbetul lui se lărgește.

—Da, dar eu? Întreabă la fel de amuzat ca și mine.

—Da, spun și mă înroșesc imediat.

—Sunt nou aici, crezi că mă poți însoți la masă... nu îmi place să se uite toată lumea la mine și nici să mănânc singur.

         Îmi întorc privirea înapoi înspre locul din care am venit și constat că Adam e în față intrării. Mă întorc înapoi spre băiatul din fața mea și îi spun cât de drăguț pot:

—Mi-ar face mare plăcere, dar trebuie să fug... " de fostul meu " completez în gând. Poate altădată.

— E ok. Pot să te întreb de cine fugi?

          Rămân crispată pentru câteva secunde și îmi întorc din nou privirea spre intrarea în cantină. Adam stă în același loc și vorbește cu Liam.

— Nu fug... încerc să evit pe cineva. Scuze, dar chiar trebuie să fug. Ne mai vedem.

          Odată rostite cuvintele mă strecor pe lângă băiatul din fața mea și pornesc grăbită în direcția opusă lui Adam.

—Ne mai vedem... î laud pe Issac cum strigă. Mă întorc și îi ofer un zâmbet, apoi dispar pe ușa care duce spre curtea liceului.

          Mă îndrept cu pași mari și apăsați spre ieșirea din curte. Liceul se află vizavi de unul dintre parcurile mele preferate. Traversez strada și intru în parc. Un covor de frunze arămii s-a așternut pe toate aleile potecile și băncile parcului. Numeroasele culori ale frunzelor căzute te duc cu gândul la o pictură foarte colorată, la liniște pete de culoare aranjate fără noimă, dar totuși frumos. Mă așez pe una dintre băncile aflate la o distanță mică de liceu și încep să citesc una dintre cărțile mele preferate.

         După minute bune în care am fost captivă în lumea vampirilor, a vârcolacilor și a creaturilor supranaturale, m-am întors din nous pre liceu. Ultimele trei ore au trecut mai repede decât mă așteptam, iar acum mă aflu pe holul plin de elevi dornici să dispară cât mai repede de pe teritoriul asta al terorii. Eliot va merge cu Ali să cumpere un cadou pentru verișorul ei, iar eu va trebui să merg pe jos... sau cu Adam. Cum o doua variant pică fără să stau prea mult pe gânduri, o plimbare relaxantă până acasă ar fi binevenită. Îmi las cărțile în micul dulap, iar apoi pornesc spre casă. Îmi pun căștile în urechi, iar Jessie J și a ei Masterpiece îmi inundă auzul. Încep să fredonez în încet versurile și pot să observ cum oamenii se uită ciudat la mine, dar sincer în momentul asta nici nu îmi pasă. Melodia continuă să îmi inunde urechile, iar ritmul mă binedispune. 

          Închid ochii și iau o gură mare de aer bucurându-mă de vremea frumoasă. Un claxon îmi atrage atenți și mă răpeşte din starea de bine. Îmi întorc privirea spre stradă și întâlnesc din nou acei ochii căprui și acele gropițe adorabile.