Băiatul din vecini *

Capitolul 6

Dean şi ideile lui stupide

       Simţeam cum razele soarelui îmi gâdilă faţa, cu siguranţa am uitat să trag draperiile aseară. Am oftat şi m-am întors pe burtă în așa fel încât fața mea să fie ferită de orice sursă de lumină. Nici nu vreau să ştiu cât e ceasul. Vreau doar liniște și mult somn, dar se pare că telefonul meu are alte planuri. Melodia enervantă a alarmei a distrus micul meu sanctuar liniștit și orice vis care mă întruchipa pe mine, un pat și mult, mult somn.

        M-am ridicat cu greutate din pat şi am intrat în duş. După cinsprezece minute de relaxare am ieşit îndreptându-mă spre dressing. Mi-am ales o fustă lărguţă neagră cu modele albe, o pereche de dressuri subţiri negre, o cămaşă albastră și o pereche de converse pe care le-am asortat cu o eşarfă neagră şi o gentuţă mică. Am coborât în bucătărie, mi-am luat un măr şi am ieşit. În faţa casei mă aştepta Ali cu un zâmbet mare și contagios pe față. E ultima zi de școală.

***

       Orele au trecut foarte repede. Ne-am primit fişele cu notele şi ne-am îndreptat spre parcarea liceului unde băieţii erau strânşi lângă maşina lui Eliot. I-am salutat, iar apoi a apărut Dean cu aceeași arogantă specifică lui.

— Bună domnişoarelor.

—Buna Dean, sau pa Dean... încă nu m-am hotărât.

—Ali... drăguţa ca de fiecare dată.

—Plăcerea e de partea mea.

— Şi ce spuneţi, mergem deseară în club?

—Daaa... au răspuns toţi în cor mai puţin eu. Nu am mai fost în vreun club, nu ştiu cum să mă îmbrac, nu ştiu ce să fac.

       Toate privirile s-au întors simultan spre mine, aşteptând răspunsul meu. Ali îmi trimitea priviri fulgerătoare să spun da, dar nu eram hotărâtă.

—Haide Kate, o să am eu grijă de tine, nu ai de ce să îţi faci griji.

—Ok... am spus într-un final neavând altă alternativă. Eliot, de când ai devenit tu fratele grijuliu şi protector?

— De când ai devenit tu aşa frumoasă... îmi răspunde amuzat făcându-i pe toţi să râdă.

—Bună gluma Eliot... n-o mai fă.

—Deci rămâne stabilit. La 10 ne vedem în faţă la Stage. Cel mai probabil o să vină si Camil cu Evelin.

        Camil era una dintre fetele acelea răsfăţate cărora nu le lipseşte nimic. Mă rog, aproape nimic. Probabil i s-au rătăcit câțiva neuroni, dar asta e o altă poveste. Poate fi încadrată ușor în categoria fetelor care altceva înafară de firme de pantofi, genţi şi haine nu ştie. Tipul acela de fată în jurul căreia să învârt toate clicheele posibile. Era destul de drăguţă când se machia natural şi nu purta haine extrem de strâmte, scurte sau decoltate.

       Evelin era copia fidele ale lui Camil. Se considerau cele mai bune prietene. Semănau cu fetele din Mean Girl, varianta cu doua în loc de trei.

       Când au auzit numele celor două, m-am întors speriată spre Ali, care mi-a făcut semn să mă calmez. Camil cu Evelin făceau parte din categoria celor care îmi făceau mereu " zile fripte " până să vină Ali. De când a venit ea au încetat. M-au lăsat în pace pentru că am intrat " în graţiile " celor populari şi nu era o idee bună să se mai ia de mine, dar asta nu le-a oprit din a-mi arunca priviri urâte. Dacă privirile ar ucide aş fi fost moartă de mult timp.