Kate era definiția perfectă a unei tocilare. Cărțile nu erau doar pasiunea ei, ci și singurele prietene adevărate. În paginile cărților și în lumea poveștilor, se simțea în siguranță... până când liniștea i-a fost zdruncinată de noii vecini.
Al...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Unde rămăsesem...? Ah, da. Alison m-a tâââârât prin fiecare magazin din mall. Nu mai pot! Vreau acasă, vreau patul meu moale, vreau să mă recuperez după acest coșmar!
M-a convins să cumpăr haine pe care, sincer, nu le-aș purta nici într-o mie de ani. Ea e cea frumoasă și plină de stil, eu sunt doar... deșteaptă. Și, aparent, victima perfectă pentru marea ei operațiune de transformare.
Și pantofii... Dumnezeule, pantofii! Tocuri de 10 cm?! Eu?! Clar, e o tentativă de omor cu premeditare. Dar Alison are un talent incredibil de a convinge—sunt sigură că, dacă și-ar pune ambiția, ar putea vinde gheață eschimoșilor.
După ore nesfârșite de chin, am ajuns, în sfârșit, la Starbucks. Ali și-a comandat o cafea imposibil de sofisticată, iar eu am ales un shake de ciocolată—singurul lucru bun din toată ziua asta. Sunt terminată. Îmi simt picioarele ca două bețe de chibrit gata să cedeze.
Doar că, evident, drama nu s-a încheiat.
— Vin la tine! Proba generală! Trebuie să decidem ce porți mâine!
Cine ar fi crezut că alegerea unui rând de haine ar putea dura mai mult decât construcția piramidelor? Era deja miezul nopții, iar Ali încă scotocea prin haine de parcă încerca să descifreze o ecuație de fizică cuantică. Așa că, pentru binele nostru (și al stomacului meu care deja cânta simfonia foamei), am sunat-o pe doamna Silver să-i spun că Ali rămâne peste noapte la mine.
Am coborât rapid în bucătărie după niște gustări esențiale pentru supraviețuire și, după ce ne-am întors în cameră, am decretat oficial: hainele pot aștepta! Ne-am așezat la un film, dar evident, am adormit instant. Se pare că somnul învinge chiar și Netflix-ul.
— Kate, Kate... TREZEȘTE-TE! E deja 7 dimineața! a urlat Ali cu vocea ei inconfundabilă de alarmă de incendiu.
— Mai lasă-mă o oră, mamă... am mormăit eu, îngropându-mi fața în pernă, sperând că o să dispară.
— Dacă nu te ridici acum, îți arunc apă pe față! TE AVERTIZEZ!
— Da, sigur, Ali... de parcă ai fi în stare...
Și fix când mă pregăteam să mă întorc pe cealaltă parte... BAM! Un jet rece direct pe față.
— ALI, NU EȘTI NORMALĂ!!!
— Ți-am zis, nu mă pune la încercare! mi-a răspuns ea, radiind de fericire malefică.
