Capitolul 8

6.2K 356 200
                                    

O altă surpriză și puțină vodka

       Îmi deschid ochii încet în timp îmi așez mâna dreaptă pe frunte. Am o durere groaznică de cap! Realizez că nu am de ce să mă plâng în momentul în care imaginile de aseară îmi apar în minte. Nu e ca și cum nu m-aș fi așteptat luând în considerare circumstanțele. Oftez obosită și îmi las capul să alunece înapoi pe pernă în timp ce un mic țipăt îmi părăsește buzele. Nu eram pregătită pentru așa ceva. Am crezut că am trecut peste toată drama, dar realizez din ce în ce mai des că nu contează unde merg sau ce fac, o să mă urmărească mereu.

       Alte câteva minute bune trec până ce reușesc să mă ridic din pat și să mă îndrept spre baie. Nu mă simt în măsură să fac nimic până ce nu scap de toată energia asta negativă care se învârte în jurul meu. După ce îmi fac rutina de dimineață, apuc prima pereche de pantaloni și primul tricou pe care îl găsesc, urmând ca după să îmi prind părul într-un coc în vârful capului. Nu am mai alergat de ceva timp și astăzi dintre toate zilele cred că ar fi o idee bună. Puțin efort o să mă oprească din a mă gândi în ce stare am fost ieri.

       Îmi părăsesc camera cât de repede pot înainte de a mă răzgândii și a mă întoarce înapoi în pat pentru a-mi plânge de milă. Emma se află la masă împreună cu Ali și Liam, dar evit orice contact cu ei și mă îndrept direct spre uşă. Aud vocea Emmei stingându-mă în momentul în care ușa se închide și continui să înaintez. Îmi încălzesc mușchii pentru câteva minute și pornesc într-o alergare ușoară spre parc. Muzica îmi răsune în urechi și pentru prima dată în dimineața asta reușesc să îmi curăț mintea de orice gând.

       Zăresc parcul după câteva minute de alergat și nu ezit în a mă îndrepta spre el. Joe Jonas - See no more îmi răsună în urechi și nu pot să nu simt ironia situației. Un zâmbet amar mi se așează pe față, dar îmi forțez corpul să continue să alerge. Trebuie să scap de energia asta negativă și acesta este singura modalitate prin care știu cum.

       Alte patruzeci de minute trec până ce încep să mă simt mai bine. Încetinesc și mă îndrept spre casă cu gândul de a face o baie caldă și a îmi relaxa mușchii extenuați. Sunt transpirată din cap până în picioare și sper să nu mă aleg cu o răceală ținând cont de temperatura de afară și felul în care arăt.

        Pășesc în casă încă cu căștile în urechi și mă îndrept direct spre camera mea. Nu știu dacă am fost auzită sau nu și sincer nici nu îmi pasă. Urc scările în câțiva pași iar o dată ce intru în cameră nu ezit să intru la duș. Aleg o melodie la întâmplare și îmi las hainele să alunece pe jos. Pășesc în duș și mă relaxez vizibil o dată ce apa caldă îmi învăluie corpul. Îmi spăl parul urmând ca apoi să îi prind în vârful capului în timp ce îmi spăl restul corpului iar masca își face efectul. Faptul că folosesc mult prea mult placa de întins părul și ondulatorul mi-a făcut părul mult prea uscat iar masca pare să ajute. Reușesc să îmi clătesc părul după câteva minute și îmi înfășor un prosop în jurul corpului. Aleg o pijama din dulap și mă arunc direct în pat. Netflix-ul pare o idee bună până ce am parul în prosop și reușesc să îl usuc.

       O bătaie în ușă îmi atrage atenția și dezbat mintal dacă ar trebui să îmi fac simțită prezența sau să mă ascund sub plapumă și să ignor orice interacțiune cu o altă ființă vie.

— Am adus pizza! Vocea lui Kyle se face auzită de partea cealaltă a ușii și zâmbesc.

        Deschid ușa și îi fac loc să intre urmând ca mai apoi să mă arunc în pat și să mă acopăr până la gât. Kyle îmi urmează exemplul în timp ce așează cutia de pizza între noi.

Băiatul din vecini *Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum