Capitolul 2

49.2K 2.5K 288
                                    

 Vecinii cei noi 

— Ți-am zis să fii atent! Strigă o femeia.

—Scuze mamă, data viitoare să pui pe altcineva să îți care cutiile prețioase.

—Adam! Nu ești în stare să faci nimic!

       Din casă își face apariția o fată blondă îmbrăcata într-o rochie mov cu flori.

— Tu mai lipseai, surioară. Dacă nu vă convine, caraţi-le singure sau căutaţi-vă oameni care să facă asta!

       Am rămas blocată. Stăteam pur și simplu în fața ferestrei holbându-mă la băiat. Cred că avea vreo 16 -17 ani, era brunet, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri, un tricou alb și o pereche de ochelari negri care îi ofereau o aură misterioasă.

— Kate, ei ar trebui să fie vecinii cei noi!

       Asta mai lipsea, un alt băiat arogant ca și frate-miu, însă unul destul de drăguț...

— Pământul către Kate, e cineva acasă? Kate, ai fost răpită de extratereștri sau doar te holbezi?

       Eram prea concentrată pe băiatul din vecini ca să mai pot auzi ce tot îndrugă Eliot acolo.

       Fără nici un avertisment, fratele meu scump și dulce îmi aruncă un pahar de apă pe fată.

—Eliot, idiotule! De ce m-ai udat?!

— Închide gura surioară... s-ar putea să faci baltă pe jos. Te-am udat pentru că m-ai lăsat să vorbesc singur. Acum ma duc să fac cunoștință cu noii vecini, în timp ce tu te schimbi... sau poți veni așa... o să le faci o impresie plăcută.

—Vierme ce ești! Ieși afară până nu arunc după tine cu tot ce apuc!

— Gata surioară, nu te agita prea tara... poate sperii vecinii.

       Eliot părăsește camera, coboară scările și merge spre casa de lângă. Se oprește în dreptul unei mașini negre unde se afla fata blondă de mai devreme:

— Bună, eu sunt Eliot, vecinul de lângă.

—Bună, eu sunt Alison.

— Îmi pare bine de cunoștință.

       Lângă ei își face apariția și Adam.

—Ce faci soro, deja începi să te dai la băieți?!

        Fata se întoarce spre Adam nervoasă pregătită să îi servească o replică pe măsură fratelui său, dar scapă jos cutia pe care o ținea.

— Uite ce ai făcut idiotule! Țipă fata enervată.

— Tot eu am făcut?! La ultima verificare cutia era la tine în mână, desteapto!

        Eliot începe să râdă de cei doi, apoi face cunoștință și cu Adam în timp ce fata pleacă nervoasă în casă.

— Frumoasă soră ai.

—Da, păcat că-i cam enervantă.

— Cunosc sentimentul, am și eu una la fel. Cred că în momentul astă stă la geam și se uită la noi nervoasă.

— Nervoasă? De ce?

—Înainte să cobor am aruncat un pahar de apă pe ea.

—De i-aș face asta soră-mii probabil aș dormi 2 zile în curte... dar stai, am făcut asta deja înainte să ne mutăm din Denver.

— Am impresia că noi 2 o să ne înțelegem bine.

***

        Seara s-a lăsat, iar eu mă chinui să ajung cât mai repede acasă să mă arunc în patul meu moale. Încă nu pot să cred că Eliot a fost atât de idiot încât să îmi oprească alarma la telefon și să mai arunce și cu apă pe mine. Mai aveam o săptămâna și terminam clasa a X cu " cazierul " curat, dar bineînțeles că acel vierme a trebuit să strice tot.

       Merg din ce în ce mai grăbită cu capul în pământ și gândul la ziua asta oribilă care nu se mai termina odată. Mă lovesc de cineva, scap cărțile pe care le aveam în mână jos și mă trezesc în fund pe trotuar.

— Uită-te pe unde mergi! Se aude o voce destul de iritată.

       Îmi ridic capul din pământ și văd un băiat brunet, cu ochii negrii care sclipeau într-un mod în care nu puteai să nu-i observi.

— Sss... scuze, rostesc într-un final.

— O Doamne, deja urăsc orașul asta și nu sunt aici nici de 24 de ore.

— Bănuiesc că tu ești unul dintre noii vecini.

— Da, răspunde băiatul dezinteresat.

— Văd că ai făcut cunoștință cu enervanta de sor-mea... îl aud pe Eliot în spatele meu.

— Bună surioară, îmi spune pe tonul plictisit specific lui.

— Pa Eliot, răspund eu încercând să ma ridic.

— Adam, deja o ai la picioarele tale.

       Băiatul începe să râde și pleacă împreună cu viermele de frate-miu...

— Pa și vouă spun eu pe un ton auzit numai de mine.

       Îmi adun cărțile de pe jos și intru enervată în casă.

       Grozav, acum trebuie să suport doi aroganți... nu era suficient să îl am pe Eliot, a trebuit să mai apară unul. Nu e ca și cum viața mea era deja destul de enervantă.

Băiatul din vecini *Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum