Băiatul din vecini *

Capitolul 9

Decizii stupide

       Înaintez prin mulțimea de adolescenți înapoi în locul din care am plecat, bucătăria. Am nevoie de mult mai mult alcool să fac față realității. Nu am înțeles niciodată de ce toată lumea preferă să facă asta și să evite problemele sau cel puțin nu până acum. Nu pot să spun că am devenit o mare fană, dar am avut parte de câteva tentative care de cele mai multe ori s-au sfârșit cu dureri de cap sau decizii proaste. Pot spune că am avut câteva tentative reușite care m-au au reuşit să mă ajute să uit de lucrurile pe care le evidam, dar doar pentru o scurtă perioadă de timp. Următoarea zi totul revenea la normal și pe lângă probleme, mai aveam și o durere groaznică de cap care nu făcea mai mult de cât să îngreuneze lucrurile.

       Realizez doar când intrăm în bucătărie că Jay nu mi-a dat drumul la mână și nu știu dacă a făcut asta conștient sau doar a încercat să mă tragă și să nu mă piardă prin mulțime. Până și în starea în care sunt realizez că ceea ce s-a întâmplat cu o seară înainte nu trebuie să se repede sau cel puțin nu în situația actuală. Am terminat cu provocările și luatul deciziilor când sunt amețită. Nimic din ce am vrut să fac nu s-a sfârșit bine, iar în situația actuală sunt conștientă că nu ar ajuta cu nimic. Aș face lucrurile și mai complicate decât sunt și nu știu dacă sunt pregătită pentru asta.

       Jay îmi înmânează băutura în timp ce telefonul continuă să îmi vibreze în mână. Nu sunt pregătită nici măcar să îi citesc numele pe ecranul telefonului, o conversație iese total din discuție. Inima începe să îmi bată din ce în ce mai tare și asta nu e bine. Un simplu telefon, un cuvânt poate să aducă toate amintirile înapoi și nu sunt sigură că pot să mă descurc cu asta în seara asta. Sunt conștientă că nu pot să îl evit la nesfârșit, dar asta nu mă face să mă opresc din a încerca.

       Oftez enervată când realizez că lucrurile devin din ce în ce mai rele cu fiecare minut și îmi cântăresc opțiunile în minte. Pot să dispar de aici și să merg înapoi acasă unde am toate șansele să trebuiască să vorbesc cu cineva cum ar fi Emma sau Liam, să răspund la telefon și să îmi fac seara și mai rea sau să continui cu alcoolul și să sper că de data asta nu fac nimic stupid.

— La ce te gândești? Pari pierdută și încruntătura de pe fața ta strigă probleme.

       Întrebarea lui Jay mă trezește la realitate făcându-mă să mă încrunt și mai mult. Gânditul nu a dus niciodată la nimic bun.

— La nimic de care ar trebui să îmi pese acum. Poți să îmi faci o favoare?

       Jay mă privește întrebător și nu ezit să îi flutur telefonul prin fața ochilor exact în momentul în care începe să vibreze din nou. Numele lui Adam apare pentru a patra oară pe ecranul telefonului, dar sunt decisă să ignor totul. Nu știu ce i-a venit și sunt mai mult decât convinsă că se află în aceeași stare a și mine. Situația actuală nu o să ducă la nimic bun.

— Nu îmi da asta înapoi până mâine sau cel puțin nu mie sau altei persoane în afară de Sophie și Kyle.

        Jay aruncă o privire ecranului dar nu spune nimic și îl sunt recunoscătoare pentru asta. Aprobă din cap tăcut și îmi zâmbește.

— Deci, să înțeleg că te văd și mâine? Folosești telefonul pe post de scuză?

        Întrebarea lui mă face să chicotesc și să îmi dau ochii peste cap.

— Nu mă înțelege greșit Jay, nu te cunosc și ce am făcut aseară a fost stupid și nesăbuit din partea mea. Poate în momentul asta par una dintre acele fete, dar nu sunt. Nu obișnuiesc să mă îmbăt, să sărut persoane necunoscute și după să fug. Am avut câteva zile mai... speciale ca să le spun așa.