Băiatul din vecini *

Capitolul 21

Obiceiuri și dușmani vechi 

~ Adam P.O.V. ~

         M-am săturat de tot. Nu mai pot sta să în preajma lui Kate și să știu că nu îi pot atinge buzele moi, nu o pot săruta, nu mă pot juca cu părul ei lung și mai ales că o pot atinge. De fiecare dată când mă apropii de ea, dispare imediat. De când m-a văzut atunci cu Camil se ferește de mine și nu știu ce să fac. Nu a vrut să mă asculte și pur și simplu mi-a aruncat o grămadă de lucruri în față. Știu că sunt un prost pentru lucrurile pe care le-am făcut și le-am spus fără să gândesc, dar mie dor de ea. 

         îmi e dor de parfumul ei și obrajii ei care se înroșeau imediat la fiecare lucru mai pervers pe care îi spun. Nu pot să cred cât de mult a reușit să îmi intre pe sub piele. De când am cunoscut-o nu am mai vrut altă fată, ceea ce e foarte ciudat pentru mine. Dacă parașuta aia de Camil nu apărea și mă săruta fără motiv, acum totul era bine, iar Kate nu era supărată pe mine. Când a plecat din parc cu ochii în lacrimi am crezut că îmi pică cerul în cap. M-am condamnat zile întregi pentru că nu am oprit-o și mai ales că nu am putut să îi spun ceea ce s-a întâmplat. Nu știu ce s-a întâmplat, dar cert e că dacă aflu Camil rămâne fără păr. După ce că mi-a distrus șansele cu Kate, acum mai are și tupeu să se cațere pe mine ca o plantă. Singurul lucru care mă mulțumește este că Ali i-a luat locul de șefa a majoretelor. Știu că are de gând să se răzbune pe ea, dar tare mi-e frică să nu o facă și pe mine.

        Ajung în parcarea școlii și o zăresc pe Kate împreună cu Ali, Eliot... și Camil. Pornesc țintă spre ei pregătit să mătur pe jos cu Camil în cazul în care i-a zis sau făcut ceva lui Kate. O văd pe Kate cum o înfruntă pe Camil și sunt mândru de ceea ce văd.

—Să înceapă jocul!

        E ultima propoziție pe care o aud înainte ca, Camil să plece, iar Kate zâmbească învingătoare. Mă îndrept cu pași repezi spre ei, dar în momentul în care Kate mă surprinde cu privirea zâmbetul îi dispare și urcă imediat în mașina prietenului meu. Ali o urmează imediat, iar Eliot le aruncă cheile mașini. Pornește înainte să ajung și iese din parcare fără să privească înapoi. Simt din nou cum inima mi se face bucăți, iar nervii mă cuprind imediat. Ajung într-un sfârșit în fața prietenului meu, dau mâna cu el, iar apoi întreb:

— Ce a fost asta?

—Care dintre ele?

—Discuția cu Camil... pentru al doilea lucru știu că eu sunt de vină...

—Kate cu Ali tocmai " i-au declarat război " înfumuratei. Asta o să fie amuzant.

—Tu vorbești serios?

— Da. Kate are de gând să îi întoarcă toate " favorurile " înapoi, iar eu o susțin. Mă simt oarecum prost că până acum am lăsat-o pe Camil să o jignească și să râdă de ea, dar acum am de gând să o fac regrete dacă aud și cel mai mic comentariu la adresa ei sau a lui Ali.

—Crede-mă, nu ești singurul.

—Mă poți lumina și pe mine de ce v-ați despărțit? Ali nu a vrut să îmi spună nimic și Kate nici atât. Știu că Ali e foarte pornită pe tine, iar Kate dispare numai când îți aude numele.

         Înghit în sec și îmi cântăresc opțiunile. Dacă îi spun am șanse mai mult ca sigur să îmi iau un pumn, iar dacă nu o să mă bată la cap până află. Oftez zgomotos și îmi îndrept privirea înapoi spre Eliot.