Băiatul din vecini *

Capitolul 6

Furie și lacrimi

       Privirile tuturor se întorc spre mine făcându-mă să mă simt inconfortabil dar nu mai am cum să dau înapoi. Trebuie să fac asta acum ca să putem trece peste toată drama care s-a năpustit asupra mea în ultimele săptămâni.

— Dacă ai nevoie de mine strigă, e tot ce aud înainte ca prietenul meu să dispară spre camera sa.

       Dau în cap aprobator deși sunt conștientă că nu a fost o întrebare ci mai degrabă o comandă. Pășesc mai mult în încăpere și prin urmare în fața privirilor arzătoare aruncate din living. Mă simt ca un animal care tocmai a ajuns într-o cușcă pentru prima dacă și nu știe ce urmează sau la ce să se aștepte.

— Kate... îmi p...

— Scutește-mă de orice scuză, Emma. Irosești cuvinte și aer degeaba.

       Emma suspină enervată cel mai probabil de cuvintele mele, dar alege să rămână tăcută. Judecând după fețele tuturor, pot spune că au decis să facă front comun împotriva mea. Am început să mă întreb tot mai des cum reușesc mereu să ajung în situații de genul acesta.

— Ali, nu știu de ce ești aici și sincer nici nu mă interesează. Tind să cred că ultima dată când ne-am văzut nu am fost destul de clară când practic am țipat în fața ta că nu mai vreau să te văd vreodată. Poți să dispari pe aceeaşi ușă pe care ai intrat și să mă scutești de tot ceea ce ai de spus.

       Iau o gură mare de aer imediat ce mi-am terminat discursul și aștept ca bomba să explodeze. După trei ani de prietenie pot să spun sigur că Ali urăște când cineva vorbește cu ea pe tonul pe care tocmai l-am folosit eu și spre enervarea ei și amuzamentul meu, nu am terminat. Nu am de când să îi fac pe niciunul să se simtă mai bine. Dacă până acum nu am exasperat pe nimeni, acum sigur am stârnit câteva scântei. În momentul acesta tensiunea din încăpere a ajuns la cote maxime și nu știu dacă ar trebui să mă amuz sau nu. E clar că niciunul dintre ei nu se aștepta la atitudinea asta și probabil nici la cuvintele pe care le-am rostit în ultimele câteva minute.

— Kate...

— E amuzant cum reușesc să îmi aleg prietenii și mai ales cum reușesc mereu să ajung în situații de genul acesta în care mereu sunt trădată de ei în vreun mod sau altul.

— Kate, termină cu drama.

       Privirea lui Ali nu este una drăguță de loc și probabil în momentul de față se gândește la câteva mijloace prin care să îmi închidă gura. Spre enervarea ei nu reușește decât să mă facă să pufnesc amuzată.

— Am terminat acum jumate de an. Nu e vina mea că mă tot urmărește și nu mă lasă o dată să îmi trăiesc viața liniștită.

— După ce am văzut în seara asta, nici nu e de mirare.

       Îmi dau ochii peste cap amuzată și aștept să văd ce urmează.

— Nu am crezut niciodată că ești genul asta, Kate.

       Pufnesc amuzată din nou, dar decid să rămân tăcută. Privirea mi se mută asupra lui Liam și se poate observa cu ochiul liber cât de incomod se simte în toată situația asta.

— Mmm cred că am să îi urmez exemplul lui Kyle.

       Fără alte comentarii și cu câteva proteste din partea Emmei, Liam dispare la etaj lăsându-mă cu Ali. L-aș numi las, dar nici eu la rândul meu nu m-am baga între mine și Ali, mai ales că la ora asta relația noastră nu e tocmai roz.