Băiatul din vecini *

Capitolul 36

Decizie proastă

         Adam trece pe lângă mine ca o furtună și nu se oprește până ce unul dintre pumni face contact cu fața lui Issac. Ei bine, acum Issac poate să se laude cu faptul că a încasat câte un pumn de la fiecare prieten al meu.

—Mai apropiete de ele și data viitoare nu vrei lua numai un pumn.

         Issac își freacă unul dintre obraji în timp ce rânjește ca un idiot. După rânjetul de pe fața lui pot să îmi dau seama că a obținut exact ce a vrut. Un Adam furios.

          Iubitul meu se enervează și mai tare și dă să meargă în direcția lui Issac din nou. Îl prind la timp de mână, gestul meu făcându-l să se oprească și să se întoarcă cu fața la mine.

— Nu merită. Nu îi da satisfacția de a te enerva și mai tare. O face intenționat.

           Adam mă ascultă tăcut și dintr-un oare care motiv îmi evită privirea.

— Îmi pare rău, îmi spune și își ridică privirea spre mine, apoi pășește în spatele meu și mă ia în brațe.

— Ce s-a întâmplat Adam, ți-ai pierdut curajul?

          Braţele lui Adam se strâng mai tare în jurul taliei mele și îmi dau seama că s-a enervat și mai tare. Acum cred că e timpul să fac ceva până nu își pierde ultima fărâmă de răbdare.

          Mă desprind brusc din brațele lui Adam și fac câțiva pași spre idiotul care încă rânjește. Îi aud pe Adam mârâind în spatele meu, dar decid să îl ignor.

          Odată ajunsă în fața lui Issac, palma mea face cunoștință cu obrazul său. Băiatul mă privește uimit, iar Adam, Liam și Emma încep să râdă.

—Asta e pentru că m-ai atins, m-ai mințit și pentru toate dățile în care ai încercat să ne desparți. Nu sunt genul de persoană care se enervează repede și nici genul care să acționeze așa cum am făcut-o acum, dar ai meritat-o cu vârf și îndesat.

— Nu înțeleg ce vezi la idiotul asta? Face semn spre Adam și sunt surprinsă că pumnul iubitului meu nu a plecat din nou în direcția lui.

—Ceea ce nu văd la tine și nici nu o să o fac vreodată, îi răspund scurt și văd cum începe să se enerveze.

            Zâmbesc în sinea mea, asta a fost mai ușor decât am crezut.

            Issac pufneşte enervat și îmi spune:

— Te-a mințit, te-a manipulat, s-a jucat cu tine și totuși l-ai iertat. Nu te înțeleg.

— Nici nu trebuie. Nu e ca și cum tu ai fi omis chestia cu minţitul și manipulatul. Nu am spus niciodată că Adam ar fi perfect... dar îți pot spune cu siguranță că ești sub nivelul lui.

           Adam mă trage înapoi în brațele sale și îmi lasă un mic pupic pe obraz, în timp ce Issac fierbe în suc propriu. A fost cazul să guste din propriul medicament.

— Dacă chiar te crezi mai bun de cât mine, te provoc la o cursă. Dacă câștigi o să strig că ești mai bun ca mine, dacă nu o să o faci tu. Cred că e timpul să lămurim lucrurile.

— Nu! Zic fără să mă gândesc de două ori. Gata cu prostiile alea.

—Ce s-a întâmplat Adam, ție frică și o lași pe Kate să vorbească în locul tău?