* Va doresc lectura placuta, micii mei spioni! Sper sa ascultati melodia de la media , ofera un efect mai dramatic, mai ales spre sfarsitul capitolului ! *
Ma simteam...naucita.
Adevarata fata a lui Jacke Deville ma izbise din plin, direct in inima.
Toate mastile cazusera, lasandu-ma sa admir negrul adevar.
Din nu stiu ce motiv, simteam ca am pierdut ceva ce nu am avut niciodata, simtem ca acel fir de incredere in realitate s-a destramat.
Si de ce simt asta?
Pentru ca Jacke era acel cineva care imi oferea perspectiva potrivita asupra realitatii, era acel cineva in care ma incredeam, il luam drept exemplu, caci el stia sa manevreze viata reala in favoarea lui,iar asta este ceea ce am admirat intodeauna la el.
De cand am ajuns in sangeroasa Asociatie a Spionilor Internationali, l-am studiat in detaliu , mi-am pus intrebari, l-am admirat, l-am luat drept exemplu , caci parea ca el nu greseste niciodata , nu renunta niciodata, nu se inseala niciodata.
Am crezut ca este puternic, dar m-am inselat atat, atat de mult !
S-a lasat invins, doborat, si-a permis sa piarda lupta.
De ce?
Era in jur de ora unsprezece dimineata, iar eu nu am pus geana pe geana toata noaptea , lasand toata dezamagirea si toate intrebarile sa ma copleseasca.
Atat de mult imi doream sa il cunosc...iar acum regret atat de mult ca am facut - o.
Se putea ca acesta sa fie adevaratul el ?
Incercam sa resping cu toata fiinta mea si cu toate puterile mele aceasta ipoteza crunta...insa ceea ce tocmai vazusem nu imi mai permitea sa neg.
Intr-adevar, perfectiunea nu exista.
Iau o scurta gura din ceaiul aromat si fierbinte, poposind la masa mare si dreptunghiulara din sticla , si admirandu-i in liniste somnul lui Faith.
Pregatisem cateva sandvisuri , cu tot ce gasisem prin frigiderul lui , sunca, cascaval, pui, rosii si salata caci nu am habar sa fac altceva si m-am gandit ca se va trezi infometat.
Eu , in schimb , nu aveam nici o pofta de mancare sau de viata.
Incep sa se auda pasi lenesi dinspre dormitor, ceea ce inseamna ca s-a trezit.
Nici nu stiu cum as putea da ochii cu el.
Isi face aparitia , somnoros si aranjandu-si parul intunecat si usor ciufulit , salutandu-ma printr-un zambet scurt.
- Buna dimineata, Sarah! imi ureaza el calm , asezandu-se in capul mesei .
L-am studiat cateva secunde, minute, nu stiu, incercand sa mi-l imaginez prizand cocaina ascuns prin vreun colt intunecat al acestei case frumoase.
Pur si simplu...nu reuseam sa il vad astfel.
Nu tocmai pe el.
Pe buze imi apare o fortata si falsa incercare de zambet.
- Ai pregatit micul dejun, multumesc! remarca el, servind unul dintre sandvisurile de pe masa.
- Nu ai pentru ce, altceva nu am stiut sa fac. ma scuz eu, cu indiferenta si parca dorindu-mi sa il supun unui lung interogatoriu in care sa aflu de ce a ales aceasta cale intunecata si de cand.
Imi doream sa ma ridic de la masa si sa incep sa strig la el, sa imi vars toata dezamagirea si toata confuzia, sa il bat pana intelege ca ceea ce face este gresit. Sa ii arunc cu masa asta in cap !
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Action,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
