Pornim cu totii spre locurile indicate,intr-o atmosfera cum nu se poate mai stresanta.
Carla o ia inainte hotarata,alaturi de tipul mai gras,al carui nume nu il stiu.
Eu si Diana ramanem putin mai in spate,privind in toate directiile, cu o mare nesiguranta care ne apasa pe masura ce ne apropiam de laborator..deja puteam simti mirosul intepator al substantelor chimice...
Fiecare pas pe care il faceam..simteam ca il fac spre o prapastie fara fund.
Intram in laborator, Carla spargand usa cu putere,dandu-i un bocanc zdravan.
Iata-ne deci in mijlocul a zeci de sticlute din toate felurile de chimicale, arme biologice si alte ciudatenii .Ne aruncam toti privirile in toate directiile,si parca ne mai relaxam cand ne dam seama ca suntem singuri aici.Nici urma de Hans Gruber sau de vreo bomba..ceea ce intr-un fel bine..si intr-un fel rau..foarte rau.
-Unde este? Unde este? Cautati bomba! incepe sa strige Carla ,scociorand prin fiecare coltisor al laboratorului.
O caut si eu,peste tot,dar nu e de gasit .Nu e aici..dar atunci unde e?
-Unde e Gruber? Aici trebuia sa fie,pentru numele lui Dumnezeu!! striga tipul mai gras,in timp ce trantea un sertar pe care-l scosese dintr-un birou.Carla trantese si ea,Micheal la fel,iar zgomotul tocurilor Dianei,bocanind pe podeaua din metal...ce e zarva asta? Spionii se presupune ca ar trebui sa fie silentiosi!
Strigate de nervi,lucruri trantite..toate informatile care ne erau transmise (a se citi: tipate) in casca..aproape ca ma fac sa ametesc,asa ca ma opresc din cautat pret de o secunda.Secunda in care,in tot acest razboi aspru al zgomotelor,scanteie un bipait timid si slab...ma incrunt discret..incercand sa caut sursa sunetului.
BUM! POC! TROSC! BUF!
-Opriti-va! strig eu ,incercand sa ma concentrez pe sirul bipaitului.
-Taci si cauta,Sarah! tipa Carla, intr-o aroganta maxima.
-Gura! tip si eu aruncandu-mi mainile in aer,stresata.
Printr-o minune, nu imi m-ai da replica si se opreste,privindu-ma intr-un fel fix si enervant..
Zarva se opreste o clipa,clipa in care ascult derutata bipaitul...iar privirea imi fuge pe un raft inalt, plin de recipiente de substante colorate,carti si..un mic ceas dreptunghiular ,ce afisa ora 15:43. Aceasta ora era o eroare aruncata printre tot felul de hartii .
-E un ceas,putem continua? ma privesc toti enervati,mai putin Diana,care studiaza micul ceas cu mare atentie.
-Un nenorocit de ceas!! Putem continuaa? tipa Carla cu o voce sparta.
O ignor si ma apropii de micul dispozitiv,intorcandu-l pe toate partile.
-Nu e ora 15:00. spun eu suspicioasa.
-La naiba,nu o fi potrivit!
Dar in momentul acela,ora 15:43, s-a transformat in 15:42,iar atunci toate incepura sa imi para infundate.Picioarele incepusera sa imi tremure,iar privirea sa mi se intunece,de parca se stinsesera toate luminile iar ramasesem adanc ascunsa in inima unui tunel.Tineam in mana o bomba cu ceas,ce avea sa explodeze in 15 minute si 34 secunde..secundele nu se scurgeau in mod normal,ci din cateva in cateva...o mare disperare pusese stapanire pe mine,si cu greu am reusit sa scap cateva cuvine pierdute:
-Nu e un ceas.E o bomba cu ceas...rostesc eu, privindu-i pe colegii mei,care priveau micul ceas parca privindu-si moartea.
-E activata! striga Diana.
-Pastrati-va calmul.Trebuie sa il gasim pe Gruber,el o poate dezactiva,apoi ii duceam in A.S.I .planuieste Carla,privindu-ne serioasa...adevarul este ca admir faptul ca nu se panicheaza,da dovada de profesionalism,insa nu am de loc incredere in planul ei,asa ca spun:
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Acción,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
