Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

~ Epoca luminilor ~

*** Lectura placuta, dragii mei spioni! ***

Intuneric, lumina, intuneric, lumina. Flacarile arzand peretii si ploaia violenta inundandu-mi locuinta. Ochi privindu-ma, voci acuzandu-ma, propria inima purtand o rece batalie contra corpului meu.

Copii tipand dupa ajutor, minti diabolice desirandu-se in incendiu.

Incercam sa deschid ochii, pentru ca ce mama dracului, aceasta nu era realitatea mea. Sau era ?

Am visat ca am deschis ochii, catre o lume futurista sau de mult apusa. Timpul era relativ.

Am privit in jurul meu, catre ce or mai fi si astea.

Aici oceanele sunt apa cu bezna,
Aici cerul e mereu furios,
Aici oamenii n-au pic de suflet ,
Aici pamantul este sarac,
Aici e doar pericol.
Aici soarele nu rasare niciodata, desi stelele au apus de mult.
Exista numai limite.
Exista numai granite.
Tara noastra nu are nici un loc in lume, pentru ca tara noastra-i lumea intreaga.

Tot auzeam acest cantec nasol in fundalul inconstientului, fredonat de mii de glasuri de copii. Ce insemna? Avea macar vreo logica ? Nu intelegeam mare lucru.

Vedeam flacari. Flacari si cam atat. Din ce in ce mai inalte, cuprinzand in bratele lor din ce in ce mai multe .

Flacari arzandu-mi usa, apoi podeaua, apoi covorul, apoi degetele de la picioare, si chiar inainte de a cadea prada haosului fierbinte, o sonerie imi deregla starea si imaginea.

Am deschis ochii, trezindu-ma brusc din somnul adanc si ciudat, sarind ca la comanda de pe canapea, trantindu-mi telefonul mobil ce il aveam in brate pe jos. O scurta privire in jurul meu a fost suficienta pentru a imi da seama ca fusese doar un vis straniu, desi o mare parte din cosmar inca nu se sfarsise. In scrumiera era acum doar o jalnica cenusa intunecata, ceea ce devenise de curand si prietenia mea cu Martin.

Focul se stinsese acum, iar eu ma trezisem de-a binelea. Cateva batai puternice in usa din lemn ma facura sa tresar, si sa imi amintesc totodata motivul pentru care m-am trezit atat de brusc.

Dezmeticindu-ma cu greu, m-am indreptat spre usa ce mai avea putin si sarea din perete datorita persoanei foarte calme din spatele sau, deschizand-o in graba fara sa imi pese cine este. La urma urmei ce naiba mi se mai poate intampla astazi ?

Un mic fior imi traversa cu repeziciune coloana vertebrala, de indata ce am intalnit insasi furia intruchipata. Aha, deci aflase de cand vorbisem la telefon mai devreme, mi-am zis.

Ochii albastrii gata sa iti inghete ratiunea ai lui Jacke ma priveau cu suparare, si daca ar fi sa judec dupa expresia lui, nici el nu avusese o zi tocmai placuta.

Imbracat la fel de sumbru ca de fiecare data, brunetul parca se abtinea sa nu imi dea una peste fata. Nu ca nu as fi meritat, oricum. De cand mai exact eram eu o asa mare nenorocita ?

- Buna si tie, omule. ii spun pe un ton calm, clatinand incet din cap in semn de salut pasnic.

- Treci in casa in momentul asta. imi porunceste el dur si rece, ocolindu-ma in viteza si intrand neinvitat in hol.

Mi-am dat ochii peste cap aproape automat.

- Intra. ii reprosez eu subtil, trantind mai tare decat imi dormisem usa in urma lui.

Tacere. Tacea, plimbandu-se agitat prin fata mea, asemeni unui leu in cusca.

- Trebuia sa imi fi spus mie, Sarah. Trebuia sa il aduci la mine. il aud spunandu-mi dintr-o data, fixandu-si privirea asupra mea. Am inchis ochii intr-un moment de ezitare, caci stiam exact la ce se referea. Dar facusem doar ce ar fi facut orice alt agent aflat fata in fata cu un intrus, am aparat secretul. Incercam sa ma consolez cu gandul acesta, dar stiam ca in realitate, facusem o mare greseala ajungand pana in acest punct. Pana in punctul de a ucide cu sange rece si fara regrete, pana in momentul acesta, cand am devenit o rusine. Imi era rusine de mine si de faptele mele, asa ca mai da-ti-le dracului de scopuri si mijloace. Eram o criminala si aveam sa sfarsesc in iad, si stiam acest lucru chiar daca nu credeam in chestiile de genul acesta. Meritam.