Lumea pare atat de mica,atunci cand esti captiv intre patru pereti...acesti pereti intre care atat de multi oameni nevinovati si-au gasit nedreptul sfarsit.
Pare ca nu se intampla nimic afara...cand e liniste,parca toti oamenii din lume au ramas fara glas.
Cand esti singur,parca nimeni nu mai exista pe lumea aceasta.
Acest patratel din metal imi ascunde cele mai mari regrete.
Regretul ca sunt in aceasta situatie,ca am intrat de prima oara in acesta agentie a raului.
Regretul ca am distrus putinul pe care am reusit sa il construiesc,si ca din vina mea se naruie si realizarile celorlalti.
Se pare ca destinul nu e altceva decat un mare ghinion,nu?
Cred ca este o gluma.
O foarte proasta farsa a vietii.
Stau cu spatele lipit de peretele rece,asteptandu-l pe Jacke,care se pare ca uitat ca inchis pe cineva aici.
Priveam lanturile ruginii ce dansau intr-un mod straniu in acest miros de metal,ce ma lasa fara aer.
Le priveam incruntata,si imi puteam simti rimelul amestecat cu lacrimi intarindu-se pe fata .
Le priveam printre suvite de par ciufulit ce imi taiau imaginea de groaza,simteam furnicaturi de nervi in tot corpul,si brusc imi dau seama cat pot fi de jalnica.
Brusc mi-am dat seama ca am ajuns sa reprezint definitia nimicului,imaginea vidului.
Nu pot sa ajut pe nimeni,pentru ca nu am puterea sa ma ajut nici pe mine.
Nu pot vorbi decat singura,caci mereu am fost singura,iar cuvintele neauzite de nimeni sunt echivalente cu tacerea.
Nu pot face nimic,nici macar sa ies dintr-o nenorocita de camera.
Sunt atat de nervoasa,incat am inceput sa ma relaxez, scaldandu-ma in propii nervi.
Sunt atat de speriata, incat nici nu mai pot simti teama, imi simteam inima amortita,zbatandu-se naucita,dar obosita de aceasta batalie a pierzaniei.
Un zgomot de cheie sparge aceasta liniste agitata.
Privirea mea innegrita cade pe persoana care ma elibereaza.
Il vad putin incetosat pe monstrul din fata mea.Jacke.
Ma priveste parca cu un strop de mila,si are toate motivele din lume.
Insa el nu stie cum e sa te simti asa,nu stie cum e sa fii ca mine,si nimanui nu ii doresc aceste sentimente negre.
Nici macar lui.
El nu stie cum e sa fii jalnic,speriat,confuz si cu o dorinta arzatoare de moarte.
-Ai terminat cu el? il intreb eu printre dinti,mutandu-mi privirea inapoi peste lanturile groase .
Mila din ochii lui inca persista.
Starea mea de rau continua sa se accentueze.
-Din prima clipa in care ai ajuns aici,te-ai indoit de absolut orice ti-am spus.
Niciodata nu ai tinut cont de ce te-am rugat.
-Si asa te razbuni? Razbuna-te pe mine,nu pe ceilalti! il intrerup eu cu un glas slab si trist.
-Nu ma razbun,tocmai.
Incercam sa iti demonstrez ca te inseli in privinta mea.Sa-ti demonstrez ca eu tin cont de ceea ce ma rogi tu.
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Action,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
