Martin parea extrem de amuzat de groaza mea si de nelamurirea lui Jacke, ceea ce ma infuria si mai tare.
Ce este atat de distractiv ?
Ca urmeaza sa fim omorati amandoi?
-Sarah,chiar sunt ocupat! se enerveaza Jacke,si se intoarce cu spatele la mine,acela fiind momentul cand revin la legea strazii,fiind speriata sa nu il remarce pe idiotul meu amic de sub masa.
In disperarea mea, si bantuita de imaginea cu Martin mort, apuc intr-o clipa o mica statueta de pe noptiera alaturata, si il lovesc in cap, dorindu-mi atat de mult sa nu il fi ranit prea tare si totusi,sperand ca isi va pierde cunostinta,aceasta fiind singura noastra obtiune de scapare.
Planul meu improvizat,si care ma face sa ma simt ingrozitor da roade,iar Jacke cade pe parchetul din lemn negru,ca secerat.
Nu imi vine sa cred ca am facut asta,sunt o ticaloasa nerecunoscatoare! Ma simt de-a dreptul ingrozitor,vazandu-l pe jos...din nenorocita mea de vina!
-La naiba! L-ai omoarat pe bogatan! iese si Martin de sub masa, privindu-l pe bietul Jacke, cu o privirea amuzata.
Nu stiu de ce ii pare asa de bine,nu stiu ce gaseste amuzant in aceasta situatie.
-Nu l-am omorat! L-am lovit doar,asa ca misca inainte sa se trezeasca! ordon eu furioasa,daca iese viu de A.S.I,il omor eu cu mana mea pentru cate imi face!
Intodeauna,la naiba,dar chiar intodeauna cand cineva incearca sa ma ajute mai tare ma incurca!
-Scuze,Jacke...mormai eu mai mult pentru mine,apoi deschid timid usa,si remarc ,ca drumul e liber.
-Vino cu mine! ordon eu,prinzandu-l pe Martin strans de brat.
Intr-un final, imposibilul se produce: ne urcam in lift,si apas in graba butonul pentru ultimul etaj.
Peste cateva minute,il voi stii departe de acest iad.
Iesiti,simt cum inima imi mai intra in ritmul normal,si rasuflu usurata,observandu-l pe Martin care ma privea de parca as fi vreo ciudatenie.
-Ce..tocmai s-a intamplat? intreaba el,cu aceeasi expresie tampa,care parca spunea "Nu stiu cine esti si nici ce era dracia aia de loc din care m-ai scos in suturi!"
Sunt satula sa tot explic.De asta agentii secreti trebuie sa ramana secreti, oamenii nu inteleg oricat le-ai explica.
"Dar cum? ,Dar cand? ,De ce tu?, De ce nu altcineva?, Asta a fost F.B.I-ul sau C.I.A-ul ?"
-Totul a inceput cand m-a prins tipul ala pe care l-am lovit...
incep eu sa ii povestesc povesti nemuritoare, simtind iar acel val de repulsie cand imi aduc aminte de tot si de toate.Nici nu stiu cum sa numesc acest sentiment..teama,scarba,frustrare..sau a fost doar un ghinion?
E incredibil,cum o simpla seara,luminata doar de cateva felinare inghetate...poate deveni prima clipa din restul vietii tale.
Poate deveni clipa in care umbrele trecutului intra in razboi cu alegerile care iti hotarasc destinul.
Este incorect.Este nedrept.
Pentru ca cei mai mari dusmani ai unui nou inceput sunt oamenii pe care ii lasi in urma.
Lamurindu-l,sau ma rog, incercand sa il lamuresc,vine si propunerea lui de a evada.
*Eu de ce nu m-am gandit la asta?*
-Si..totusi,ai putea sa fugi,de ce nu te-ai gandit? intreaba el,de parca mi-ar spune ca acum a descoperit ca Pamantul are forma de banana.Ce descoperire!
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Ação,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
