Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

» Jacques Détruire «

* Lecturã plãcutã, micuţi spioni ! *

În aceastã parte realmente subteranã şi obscurã a unui New York rãmas încã necunoscut pentru cea mai mare majoritate a oamenilor, se întâmplau exagerat de des tot felul de lucruri tragice, dramatice, teribile şi sumbre, lucruri ce înjoseau în cel mai crunt şi dezgustãtor mod posibil rasa umanã. Existau, din pãcate, şi astfel de momente, momente în care pur şi simplu ţi se tãia respiraţia şi rãmâneai cu gura cãscatã pânã la podea, privind haosul împrãştiindu-se pe fiecare coridor parcã neşfârşit şi întrebându-te obsesiv cine anume era în realitate persoana în care tu, un simplu naiv, ţi-ai pus toatã încrederea. Cine era, cine era, cine era ? Şi apoi te minunezi cât de multe pericole nespuse te pândeau dupã fiecare colţ. Surprizã, dragã naivule, iatã un diavol ce-ţi zâmbeşte din umbrã.

Dar eu nu eram nici naivã, nici surprinsã, ci doar încercatã în mod continuu de o oarecare senzaţie sãţioasã de greaţã profundã, pentru cã de regulã prefãcãtoria ieftinã şi falsa inocenţã mã faceau sã îmi doresc sã vomit tot ce am mâncat. Aici avea loc o realã contradicţie, un mare paradox, o minciunã cruntã. De aceea mã simţeam atât de strãinã de aceastã situaţie, pentru cã toatã lumea vorbea cu mare patos despre un Jacke Deville pe care eu, personal, nu îl cunoscusem niciodatã.

A.S.I-ul vuia, şi pãrea a fi mai agitat ca niciodatã în aceastã searã târzie. L-aş fi putut asemãna cu uşurinţã cu un ocean adânc şi furios, pe timp de furtunã. Era gata-gata sã te înghitã oricând, mulţimea de vorbe şi şoapte şi paşi grãbiţi în toate direcţiile devenea din ce în ce mai rãspânditã şi mai enervantã. Câţiva agenţi se loviserã cu coatele de mine şi nu încetau sã îmi stea în picioare la fiecare micã mişcare, aşa cã mi-am permis luxul de a solicita ( pe un ton nu tocmai blând şi prietenos ) sã mi se facã dracului şi mie puţin loc sã respir. Şi s-au dat la o parte, afişând nişte expresii uimite, nelãmurite şi surprinse, care în alt context mi s-ar fi pãrut de-a dreptul hilare.

Din câte înţelesesem eu, Natalia fusese internatã de urgenţã la Medical, însã zvonurile şi bârfele circulau extrem de repede, în ciuda imensitãţii agenţiei noastre, iar vigilenta Comisie de Disciplinã a fost chematã în cel mai scurt timp posibil, fãcându-mã sã mã întreb, evident, de când exista atât de multã corectitudine printre noi. Ciudat era faptul cã nu exista deloc aşa ceva, şi nici nu cred cã existase vreodatã. În aer plutea un nor mare şi negru al falsitaţii şi deşi mă obişnuisem deja cu această atmosferă dubioasă, continua să mă deranjeze până peste măsură. În imensa Sală a Comunicaţilor vuiau la unison nenumărate glasuri, toate amestecate şi neclare, din care nu se înţelegea mai nimic, dar asta chiar nu mai conta atunci când deja cunoaşteai subiectul principal al tuturor discuţiilor din jurul tău : fapta odioasă şi complet neaşteptată a noului nostru comandant, Jacke Deville, faptă pe care personal sunt convinsă că nu a comis-o. Nu el, el nici măcar nu ar îndrăzni să se gândească la o asemenea grozăvie, la o asemenea ticăloşie îngrozitoare. Aşadar, pentru ce toată această zarvă, acest haos, această jalnică minciună cruntă ? Cine îl lucra pe la spate de fapt şi care anume era scopul final al acestei înşcenări patetice şi incredibile ?

Mi-am aşezat piciorul peste celălalt, privind spre mulţimea de umbre bârfitoare. Erau aici şi acum atât de mulţi oameni unii lângă alţii, încât aveam impresia că expresiile lor toate, atât de reci şi de neprimitoare, se preschimbă într-o negură groasă şi întunecată, atât de dezaprobatoare şi indecisă. Coate atingând alte coate, paşi înghesuindu-se printre alţi paşi şi şoapte de nedescifrat, vagi, umplând aerul metalic din agenţia noastră de nesiguranţă, melodramă jalnică şi intensă tensiune. Am oftat. Pe cei mai mulți dintre agenţii prezenţi în Sală nici măcar nu îi mai văzusem până acum, şi de aceea era atât de ciudat felul în care fiecare dintre ei mă privea într-o manieră diferită. Unii păreau că mă compătimeau pentru ceva anume, în timp ce alţii mă studiau cu suspiciune şi teamă. De ce ?