Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

»Cel mai mare secret dintre toate «

* Sa cititi cu drag si sa aveti sarbatori fericite, mici spioni !*

La telefon, tonul lui Sebastian fusese unul rece si serios , ceea ce era de asteptat. Era normal sa isi doreasca sa nu mai aiba nici o legatura cu o persoana problematica si dubioasa ca mine. Daca as putea, si eu as rupe orice relatie cu persoana mea.
Stabilisem de comun acord sa ne intalnim la ora patru si jumatate la o cafenea de cartier, din apropierea librariei Ademiss, la care de altfel lucrasem in scurta perioada de timp in care viata mea putea fi declarata ca fiind una normala. Relativ.
De asemenea, acolo incepuse acest mic ceva dintre noi doi, acolo ne cunoscusem. Zona aceasta imi trezea multe amintiri, de la dorul nebun de Jacke pana la sentimentul de disperare crezand ca l-am pierdut pe Martin, pe aici pe undeva ramasese o parte din viata mea.
Am oftat. Se facuse ora patru si un sfert , iar eu eram aici de ceva timp deja. Nu mi-as fi permis sa intarzii si de data aceasta, avand in vedere ca el fusese atat de binevoitor incat sa ma sune inapoi, dupa tot ce a patimit de pe urma mea. Era cu adevarat, un om bun, poate unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut vreodata, alaturi de Martin, Elisabeth si desigur, Jacke.
Nu ma puteam abtine sa nu bat din piciorul drept intr-o maniera obsesiva, de parca asteptam trenul in gara sau ceva de genul. Devenise un fel de tic ciudat, pe care nu il puteam controla. Doar un alt lucru involuntar si independent de vointa mea, asta e .
Am privit in jurul meu, si mi-am aprins ca din reflex o tigara. Dupa vreo cinci fumuri si un mesaj interogativ de la Martin Tabet ce nu stia pe unde umblu , la care nu am apucat sa raspund, clopotelul de la intrarea in cafenea se facu auzit pentru a nu stiu cata oara.
Am ramas cu tigara abandonata intre doua degete si cu privirea atintita spre usa din sticla, cand l-am revazut dupa atat de mult timp, intrand oarecum stresat inauntru. Ma cauta din priviri grabite si stangace, iar eu doar asteptam sa fiu descoperita. Un nod considerabil mi s-a pus in gat, imediat ce privirea lui fulgeratoare si dezamagita o intalni pe a mea, in multimea de oameni.
Si brusc nu mai existam decat noi doi si amintirile noastre, intalnirea si despartirea noastra.
Cu pasi mici dar hotarati, se apropie de masa mea, fara a isi lua ochii de la mine vreo secunda.

- Buna. am soptit nesigura, cand el a luat loc pe scaunul din fata mea. Arata exact asa cum mi-l aminteam. Acelasi sarm, acelasi farmec, acelasi barbat pe care inconstient, l-am plasat de fiecare data pe locul doi dupa Jacke Deville. Era un fel de comparatie ciudata pe care nu ma puteam abtine sa nu o fac.

- Buna. mi-a raspuns distant, impreunandu-si degetele pe suprafata neteda a mesei de lemn.
- Nu ma asteptam sa vii, sincera sa fiu. am marturisit, iar el a pufnit .
- Da, nici eu. La urma urmei, nici macar nu stiu cine esti. mi-a reprosat, afisand un zambet ironic. Auch, cat de adevarat era.
- Uneori nici eu nu stiu, daca te ajuta la ceva. am spus, afisand aceiasi expresie.
- Nu chiar. Dar oricum, de ce m-ai chemat aici ? Te-ai gandit ca ai niste explicatii de dat ?
- De fapt ... te-am chemat pentru ca am nevoie de ajutorul tau. am raspuns ezitanta.
- Ai nevoie de ajutorul meu ? Pai da, sa vedem cum stam. Si eu am nevoie sa stiu adevarul despre tine. mi-a zis, incruntandu-se. Asta era santaj sau mi se parea mie ?
- Ma santajezi sau ce inseamna asta ? ma revolt, luandu-mi tigara injumatatita din scrumiera din sticla. Si-a lasat privirea in jos, probabil regretand.
- Nu, sigur ca nu. Dar eu am avut incredere in tine, am avut suficienta incredere in tine incat sa il las pe Chris in grija ta, iar el este cel mai important pentru mine. Iar tu l-ai pus in pericol. L-ai abandonat pur si simplu fara sa iti pese ca i se putea intampla orice, Sarah. Daca acesta este numele tau adevarat. mi-a explicat suparat, iar eu am tras stresata un fum. Ma simteam prost in ciuda faptului ca se insela, in ciuda faptului ca imi riscasem viata pentru a il salva pe micul Chris. Sebastian insa, nu stia asta. El inca era confuz si nu putea privi situatia decat din perspectiva lui, ceea ce nu era chiar in favoarea mea. Eu ma predasem celei mai periculoase agentii teroriste de pe mapamond , am fost batuta si electrocutata, interogata si jignita, iar Sebastian credea ca pur si simplu am plecat fara sa imi pese de ei. Era atat de frustrant, pana la urma nu aveam eu nici o vina.