...Tresar ca arsa si ma intorc brusc spre Jacke ,care ma privea suparat.Eram pe partea cealalta a biroului,iar sertarul deschis larg parca striga: "Fata asta iti cotrobaie prin lucruriii!!"
Il fixez cu o privire intrebatore si uimita,ascunzand fotografia la spate.
-Ce cauti aici? ma intreaba pe un ton serios,apropiindu-se de mine.
*Ce caut? Ce fac? Ce spun?!*
-Eu..te cautam pe tine. Ii spun eu cu un glas subtiat.
Da din cap aprobator,inchide sertarul si ma intreaba:
-Ma cautai in sertar?
La naiba! Ce cautam in sertarul din biroul lui..?
-Eu..aveam nevoie de..niste lucruri si cum nu erai aici..
-Ce fel de lucruri iti trebuiau? ma intreaba acuzator si furios.
-...Bani.
*Pe bune,bani? Nu poti mai bine?*
Ma priveste dandu-mi de inteles ca stie ca il mint,ca doar era si greu sa isi dea seama si imi spune categoric:
-Intoarce-te in camera ta,Sarah.
-Oricum asta aveam de gand sa fac.
ii raspund eu "jignita"ascunzand poza in maneca hanoracului.Nu pot decat sa o iau cu mine,ca sa nu se prinda ca o am in mana.Ascunzand-o ,ies rapid din birou,si fac ce mi-a spus:ma duc in camera,si incep sa ma uit la poza si gandindu-ma cum sa i-o inapoiez,fara sa stie ca am avut-o vreodata.
Ma intind in pat privind poza ,apoi o pun pe noptiera si ma culc,pentru ca sunt foarte obosita...
Ma trezesc buimaca si imi aranjez mai bine perna..am ochii intre deschisi si vad scris cu un verde electronic ora afisata de cesuletul de pe noptiera..14:53.
Da,chiar ca mi-a fost somn! Oricum misiunea incepe diseara deci,de data asta,doar de data asta,nu am intarziat nicaieri.Minune!
Ma dezmeticesc putin,apoi ma dau jos din pat in gandul sa ma duc la masa,asta fac si mananc impreuna cu Amanda un fel de terci dezgustator.Eh..macar este ceva,nu?
Vorbim putin,iar apoi ne pregatim de misiune.
Ajunsi la vestiare,ne imbracam toti in negru(ca asa ii sade bine unui ticalos )
si ne iau emotiile..
-Daca ne vad si ne impusca? intreaba Amanda,dand stresata din picior.
-Nu o sa ne impuste! Doar nu crezi ca ei vin singuri?Nu? ii spun eu.
-Daca se termina rau?
-O sa se termine bine!
-Daca ne rapesc?
-Nu ne vor rapi!Amanda,nu te mai gandi la ce e mai rau?Pana la urma doar ii pazim spatele lui Jacke,ce poate merge prost?
-Muultee...
*Da..ne place sa fim optimisti..*
O tinem asa pana intra un agent si ne anunta oficial:
-Masina a ajuns.Domnul Deville va asteapta la destinatie.
Am si eu niste emotii..acolo putin,cam cat Everest-ul...dar incerc sa le alung.
Ne urcam in masina si,ajunsi la destinatie,il vedem pe Jacke imbracat intr-un costum negru,si mai sumbru ca de obicei,asteptandu-ne in fata fabricii.
-Suntem gata? Cine are nelamuriri,sa spuna acum.Constentizati faptul ca nu sunteti intr-o tabara de vara,nici la gradinita.Sunteti in mijlocul unei misiuni,si am asteptari de la voi. ne spune oficial cu o fata incruntata si serioasa.
Nimeni nu scoate nici un sunet,inafara de bataile inimii care cred ca se aud pana in agentie.Ni se spun locurile de supraveghere,apoi incepe misiunea. Bun,asta e!
Eu sunt pozitionata pe un fel de pasarela,deasupra lor.
Il vad pe Jacke drept in mijlocul incaperii din metal intunecoase,langa valiza care urmeaza sa o dea la schimb.
Uitandu-ma la el,ma stresez putin vazand un barbat inalt,blond si niste ochelari fumurii aruncati pe ochi.
Il fixez cu o privire incruntata,si vad ca,din fericire,e singur.
Ii vad ca incep sa vorbeasca si sa negocieze,fiecare tinandu-si valiza aproape.Gesticuleaza..explica,nu ii pot auzi,dar lucrurile par in regula.
Ma mai relaxez putin si ma sprijin de o bara,rugandu-ma sa se termine mai repede si sa ne intoarcem.
Cu gandul la asta,dar totusi fiind atenta la ei,tresar brusc atunci cand incaperea pana acum o secunda aproape pustie,se umple instantaneu de masini negre care-l inconjoara pe Jacke.El scoate arma,dar o pune la vedere pentru ca e inconjurat de niste matahale mascate,care nu cred ca vor sa fie cei mai buni prieteni ai lui.
Ma uit socata la ceea ce se petrece in fata ochiilor mei,si primul instinct e sa scot arma si sa nimeresc pe unul din ei..dar sunt atat de multi..si se tot misca..sa nu il nimeresc pe Jacke,sa nu ma impuste pe mine,sau pe el!
Cobor rapid de pe pasarela,incercand sa intervin intr-un fel,cand aud un zgomot asurzitor de glont.
Il vad pe Axel.A incercat sa impuste o matahala,dar a ratat, nu apuc sa ii sar in ajutor ca se aude a doua impuscatura.De data asta, tinta a fost nimerita..dar simt ca innebunesc atunci cand vad ca cel in care a nimerit glontul e...Axel.Fusese impuscat,Boris si Amanda incep si ei sa traga in disperare,cot la cot cu mine,dar e deja prea tarziu.L-au saltat pe Jacke intr-o masina si au disparut cum au aparut.
Amanda fuge la Axel,caruia ii sangera puternic piciorul,iar Boris si-a pus mainile in cap.Eu imi amintesc de masina din fata si o iau la fuga strigand dupa ei:
-Masina!! Ii mai putem prinde!
-Renunta,Sarah!! Suntem morti si ingropati!! striga Boris,disperat de-a dreptul.
Eu alerg spre masina,si vad una dintre masinile lor la mai mult de jumatatea strazii.Ma urc rapid la volan si bag cheia in contact,rupand-o dupa masina.Nu imi dau seama daca e cea in care e Jacke,dar e una de-a lor.O urmaresc in gandul ca o sa aflu unde il duc,apoi chem ajutoare.
Gonesc spre masina,pana la autostrada,ma apropii greoi de ea,pentru ca e prima oara in viata mea cand ma urc la volanul unei masini,sa o conduc.
Ajunsi in inima autostrazii,totul devine mai complicat,cu toate masinile grabite din toate sensurile..ma uit mai atent,incercand sa nu ma busesc sau sa dau peste cineva,si retin numarul de inmatriculare: NY 908 98.
Asta a fost ultimul lucru pe care am apucat sa il mai vad inainte ca un tir imens sa imi iasa in fata.Ma sperii teribil si franez cat pot de puternic,trece pe langa mine la milimetru.Raman cu masina in drum,cu parul in ochi si respirand greu de la spaima care am tras-o .
Nu ma pot gandi decat ca Jacke e mort,iar cand ne vom intoarce vom fi morti si noi.
Am trecut pe langa moarte.
Mi-am pierdut mentorul.
Axel e impuscat.
Iar misiunea s-a transformat in rapire.
Din nou..un succes total.
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Acción,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
