Dis de dimineata,m-am trezit in minte cu ceva de care aproape uitasem:Sa i inapoiz fotografia lui Jacke!Mi-am pus bluza de training rapid,apoi am pornit spre biroul lui .Era aproape ora 05:00 dimineata,iar eu umblu cu o poza in mana intr-o agentie secreta.Iata ceva ce nu credeam ca voi face vreodata.Stiam ca el ajunge zilnic in jur de ora 06:30,asa ca am intrat sigura pe mine in birou (si din fericire nu am avut parte de nici o surpriza)am deschis sertarul,si am admirat pret de cateva secunde o clipa imortalizata din copilaria celor doi frati..ce mi-as dori mult sa se mai intalneasca.Pun poza inapoi,printre acte si rapoarte,apoi parasesc biroul,avand un sentiment putin ciudat..acela de nostalgie...mi-am amintit de copilaria mea,care,intr-adevar nu a fost una fericita,dar au fost si momente mai putin neplacute,care atunci,imi pareau fericite.Mai stau cateva ore,apoi ma duc la cantina sa i iau ceva bun bietului meu coleg rapus. Luminile enervante de neon imi aduc aminte de prima zi in care am venit aici...de teama pe care am simtit-o cand un strain mi-a spus ce trebuie sa devin.
Iar zidurile astea albe si netede...au fost primul lucru pe care l-am vazut cand am intrat in lumea nemiloasa a spionajului.
-Cum se simte eroul nostru? il intreb eu pe Axel,care statea relaxat pe patul de spital,cu piciorul in gips.
-Halal erou mai sunt si eu! Apropo,tu unde ai disparut atata timp? ma intreaba mancand cu pofta din taiteii pe care i i-am adus.
-Eu? Ehh..pe aici pe acolo..mint eu cu gandul la cele intamplate.
-Pe ici pe colo? Ai incercat sa evadezi fara mine?
-Daa,am fugit in lume cu Jacke,departe de ochii lumii,undeva..pe un vas de croaziera! spun eu si incep da rad,imagindu-mi scena.
-A-ti fost pana in China? ma intreaba cu un zambet larg,aratandu-mi taiteii.
-Mi-ati adus si un pui de dragon? continua el,tinandu-se cu mana de burta de la atata ras.
Mai glumim cat mai glumim,si apoi il las sa se odihneasca,are nevoie,bietul de el!
Este totusi ceva ce eu nu stiu: motivul pentru care Aaron a facut toate astea.
Sa fie gelozie? Sa fie un conflict mai vechi,de dinainte sa fiu eu adusa in agentie?
Jacke nu imi va spune niciodata.Sunt sigura de asta..nu cred ca merita sa ma m-ai obosesc sa il intreb ,dar stiu pe cineva care ar fi bucuros sa il vorbeasca de rau,imi dau eu seama ce e adevar si ce e minciuna ,poate asa,o sa spulber macar o mica parte din misterul din jurul lui Jacke.
Merg de-a lungul holului,si ma opresc in fata unei usi inalte,complet albe.
Camera in care trebuia sa fiu impuscata cand am evadat prima oara..temuta Camera Alba.Unde se intampla cele mai negre lucruri..unde se pierd vietile ghinionistilor..si unde sunt luate vietile tradatorilor.Locul asta imi da fiori reci in tot corpul..atmosfera apasata din jurul acestei camere imi creea o senzatie de neliniste .
Dar..pana la urma,nu eu sunt aia care a intrat in belele..nu ?
Deschid usa,incet,si ma opresc in pragul usii ,privindu-l pe durul de Aaron..care acum zacea intr-un scaun din metal intr-un colt al camerei groazei. Era transpirat si parea epuizat.
-Nu e prea dragut cand ti se intampla tie,nu ? il intreb eu,cu o privire rautacioasa.
*In realitate nu ma incanta sa vad pe nimeni in halul asta..dar el trebuie sa ma creada o ticaloasa pe care nu o afecteaza durerea celorlalti.*
-Ai venit sa te bucuri..? ma intreaba cu privire ce ar putea defini ura.
-Nu..nu ma bucur,Aaron. Asta este ceea ce ne diferentiaza pe noi doi...eu nu ma bucur cand cineva sufera...desi tu nu esti chiar persoana mea preferata..
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Action,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
