Asa ca iata-ma din nou libera ca pasarea cerului! O foame de lup si o sete cumplita cauzata de goana mea spre libertate m-au izbit din plin ,asa ca am decis sa intru in primul restaurant care mi-a iesit in cale, ca doar eram plina de bani datorita fermecatorului dar naivului Jacke Deville.
Desigur ca il consideram naiv, aveam eu de unde sa stiu ce urmeaza?
Ma asez epuizata de-a dreptul ,dar fericita pana peste masura la o masa mai retrasa din micul si intimul restaurant in care se pare ca imi inchei ciudata escapada.
Spionaj, ce gluma! Nu stiu eu multe, dar stiu ca spionajul nu este treaba usoara, de fapt nu stiu ci presupun, si nici nu imi doresc sa aflu. La urma urmei, sunt doar un copil cu probleme, o adolescenta proasta care fura farduri de proasta calitate si pastile, care mai arunca un ochi dupa un baiat , care adora dulciurile si care plange cand vede ca tatal ei e pe moarte, de ce aveau ei gresita impresie ca as putea fi eu una de-a lor? Acel domn ciudat, Omul Negru, tot imi spunea ca am dovedit ceva, imi spunea ceva despre niste aptitudini ,cand eu abia reusesc sa desfac o cutie de Cola cu uimitoarea mea forta din brate.
Se putea sa ma doreasca acolo pentru inteligenta mea? Daca as fi fost inteligenta, probabil ca nu aveam ce cauta in mijlocul noptii prin cartiere intunecate si periferice. Probabil ca as fi reusit sa fac ceva cat de mic cu viata mea. Eu abia sunt in stare sa am grija de mine insami, iar ei vor sa ma recruteze pentru a avea grija de alte mii de persoane aflate in pericol , sa le salvez pe ele ? Dar pe mine cine ma salveaza?
Ascultandu-mi gandurile, ma mustrez singura ca fiind o persoana egoista , dar egoist poti fi doar atunci cand ai ce oferi dar nu vrei . Eu ce am de oferit ?
Comand rapid o friptura cu cartofi prajiti, o Cola mare, si la desert o prajitura cu fructe ,delicioasa de-a dreptul . N-am sa mint, am savurat aceasta masa, pentru ca nici eu nu imi mai aminteam cum este sa mananci si altceva inafara de covrigi uscati ,ce devin din ce in ce mai dezgustatori pe masura ce mananci mai multi. Plus ca nu sunt hranitori deloc, prin urmare imi este mai mereu foame. Ca sa nu mai mentionez faptul ca am o greutate sub media normala, desi deocamdata ma mentin departe de crunta anorexie. Deocamdata, cine stie ce surprize placute imi reverza viitorul ?
Cat timp lenevesc putin,ma loveste o durere puternica in abdomen. Pe bune,dupa ce ca nu mananc mai niciodata?
Ma duc la baie si simt ca imi cade tavanul in cap.Imi ridic bluza si vad un fel de microcip pe care-l aveam pe sub piele.La naiba cu tehnologia voastra!
Platesc masa si incep sa merg naucita pe stradutele orasului.Probabil ca m-au gasit si sunt in drum spre mine.Ma uitam in gol si pur si simplu nu stiam incotro sa o iau si ce sa fac.
Eram atat de derutata...
Vad apoi langa mine un minimarket si imi vine o idee pe atat de buna pe atat de dureroasa.Nu am mult timp.
Intru in graba si ma duc la raionul de cosmetice,de unde iau cea mai taiosa lama pe care o gasesec.Platesc,apoi fug in baia personalului.Scot lamele din manerul din plastic si imi ridic bluza.Acum e acum.O infig in abdomen rapid;dar cu grija.Ce pot sa spun ...AUU.Suport durerea cat o suport dar e imposibil,pur si simplu nu vrea sa iasa si nu pot sa il scot.M-am ales doar cu o rana de toata frumusetea.Incerc din nou.Si din nou...Simplu si clar:NU SE POATE SCOATE!!!
Imi clatesc putin rana si ies din baie cu o fata palida si speriata.
Ma vor gasi.Asta e clar.E doar o chestiune de timp.
Ajung in fata blocului in subsolul caruia era tatal meu,intru incet si il vad ghemuit si cu o privire fixa.
Sare imediat in doua picioare si striga :
-Nenorocito!Pe unde ai umblat??Unde imi sunt pastilele?striga el rosu la fata de nervi.
-Plec.Ii spun eu sec.
-Nu plecii!Ai sa faci exact ceea ce iti spun eu!!Auzii??!
-Imi pare rau de cum am ajuns,ii spun eu aruncandu- i portofelul doldora de bani al lui Jacke.
-Haaa,incepe el sa rada intr-un mod monstruos.
-Plec.ii repet inchizand usa dupa mine si lasandu-l cu noul lui prieten.
Un jeep negru era parcat in fata blocului.Imi venise "taxiul".
Ma urc de buna voie ,cu o figura neutra.Am incercat tot.Asa a fost sa ,fie,oricum,nu pierd mare lucru.
Ma asez pe locul din dreapta soferului ,fara sa schitez vreun gest, inafara de mainile care imi tremurau groaznic.Pur si simplu privesc in gol.Nu stiu ce altceva sa fac.
Jacke ma priveste un pic,apoi pornim la drum.In cazul meu, ultimul drum, drumul spre spre moarte.
Iata-ma de unde am plecat.Merg dupa Jacke de-a lungul unui alt hol si ma indeamna sa intru intr-un birou elegant.
-In Camera Alba nu e nici un obiect alb? Ce denumire inteligenta ati ales ! remarc eu cu un zambet ironic , ce nu ascundea altceva decat o teama intensa, atat de intensa incat devenea dureroasa .
-Aceasta nu este Camera Alba . Acesta este biroul meu. imi raspunde Jacke pe un ton scazut , ce probabil avea zadarnicul scop de a ma linisti.
-Aha! am bufnit eu dezgustata . Am inteles ,vrei sa te distrezi putin inainte sa redecorezi peretii cu creierii mei . Ce amabil esti tu. ii raspund eu scarbita, incercand din rasputeri sa imi ascund tremurul evident din glas.
A facut ochii mari, zambindu-mi cald si dezaproband din cap iar din gesturile lui imi dadea de inteles ca tocmai spusesem o tampenie.
-Nu, nici vorba de asa ceva, nu pentru asta esti aici, Sarah . Ia loc te rog!
Ma conformez si ma asez pe locul din fata al biroului.
Ocoleste biroul si merge la aparatul de cafea din stanga mea.Asteapta sa se faca apoi imi pune paharul in fata,apoi se aseaza la birou , privindu-ma cu seriozitate. Iar eu urasc seriozitatea.
-Trebuie sa vorbim.imi spune pe un ton jos, usor ragusit.
-Nu prea cred ca avem despre ce discuta noi doi, nu crezi ? il intreb eu, strambandu-ma nervoasa catre el.
-Inteleg ca esti speriata .Chiar inteleg dar trebuie sa iei lucrurile ca atare,Sarah! Asta e situatia in care te aflii acum:Ai doua variante :Poti accepta sa incepi antrenamentele sau poti alege sa fii omorata intr-o clipa pur si simplu pentru ca ai avut nesansa sa traiesti pe strazi.Poti alege sa devii un spion bun ,sa fii bogata si sa calatoresti in intreaga lume,sau sa reprezinti doar un glont irosit.Nu sunt numai dejavantaje in meseria asta. Daca iti este teama ca nu te vei descurca,te temi degeaba,toti agentii antrenati de mine sunt azi agenti de elita.
-Toti cei care nu au fost torturati si ucisi pe parcurs.Nu?
-Prima regula a unui spion:Nu te lasa prins.
-Eu nu sunt un spion!
-Inca.Poti deveni un spion ..sau poti deveni un cadavru. De asta te temi?Ca vei fi prinsa si ucisa?Asta nu o sa se intample.Este datoria mea sa te protejez.
-Iar eu ar trebui sa am incredere?
-...Vezi tu..Nu esti atat de straina de lumea spionajului cum te crezi.M-ai pacalit,ai evadat,te-ai deghizat si mi-ai furat portofelul,toate astea in timp ce era pe urmele tale o agentie intreaga de spioni.
- Da...cand o spui asa..
-Asa cum este...Eu doar ti-am pus lucrurile in balanta. Mi-as dori sa pot alege in locul tau, dar alegerea iti apartine .
- Ti-ai dori sa poti lua aceasta decizie pentru mine ? De ce am impresia ca tu esti cel care decide pentru toata lumea pe aici? Dar ca sa iti raspund, eu te contrazic, caci nu . Nimic din toate astea nu e alegerea mea!
-Ei bine?
-Ei bine...adevarul e ca nici nu stiu de ce m-am zbatut atat.Oricum nu am nimic de pierdut.
-Sarah...
-Bine,ai castigat.De unde incepem?
-Incepi prin a-ti termina cafeaua.
- Omule,mai incet,sunt noua! spun eu,razand.
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Ação,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
