Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

~ Armele dintr-un arsenal ~

* Acesta este capitolul 32, intitulat " Armele dintr-un arsenal " , va doresc lectura placuta, micii mei spioni! *

Asteptam deja de cateva ore bune in Sala Comunicatilor , care era mai agitata decat valurile marii in mijlocul furtunii, exact ca de obicei. Nu stiu daca din vina mea sau a lui Martin, daca aceasta agitatie avea legatura cu noi sau cu Penumbra, cu vreo misiune de-a lor sau altceva, dar cert este ca nu ma simteam prea comod in prezenta lor. Unii ma priveau ciudat si dezaprobator, altii imi zambeau subtil in semn de aprobare pentru nu stiu ce iar ceilalti pur si simplu ma ignorau pentru ca nu eram suficient de importanta pentru a fi privita de ei.

Alaturi de Martin, imi asteptam cuminte sentinta pentru ca, in mod evident, doi agenti ce se presupune ca au fost tinuti sechestrati timp de mai mult de jumatate de an in sediul maleficei agentii rivale, s-au ales cu ceva mai multe probleme serioase de ordin mental si emotional, si pentru a nu va lasa gresita impresie ca le-ar pasa de noi macar putin, asta inseamna ca deveneam chiar noi problema serioasa. Iar eu si Martin ne incadram in aceasta categorie problematica, dragii de noi, dar desigur ca acesta varianta mincionoasa pe care le-am spus-o noi si pe care o cred ei este cea mai buna solutie avand in vedere ca amandoi am evadat cu maiestrie si talent, sfidand superiorii si calcand in picioare toate regulile impuse de ei . Suntem atat de rebeli. Si ce poveste amuzanta ar fi fost, mai ales pentru cineva atat de intelegator ca Hector , si desigur ca am fi putut mai simplu sa fim sinceri si sa spunem adevarul , fara sa ne mai complicam atat pentru ca deh, noi suntem oameni simpli si nu ne plac complicatiile, dar sa fi facut asta si era ultimul lucru pe care l-am fi spus.

Asa-i ca minciunile sunt cele mai minunate lucruri inventate vreodata ? Desigur ca asa este.

Il puteam vedea pe Jacke discutand incordat cu Hector si cu ceilalti membrii ai Comisiei de Disciplina, care fusesera chemati in ajutorul A.S.I-ului pentru ca, asa cum am mai spus, eu si prietenul meu devenisem o reala problema pentru superiorii care incercau sa tina in frau turma de agenti si recruti incometenti sau rebeli, dar si un exemplu negativ pentru cei ce abia acum faceau cunostinta cu agentia si regulile sale stricte. Dar cel mai amuzant este ca nici eu nu stiu ce este mai penibil, faptul ca toata lumea se agita atat pentru o nascocire de-a noastra sau numele celor veniti sa isi dea cu parerea despre cele intamplate. Comisia de Disciplina, serios ? Denumirea a fost atat de neinspirat aleasa incat abia m-am abtinut sa nu ma bufneasca rasul cand Hector i-a pomenit pentru prima oara. Imi amintesc insa, ca ultima data cand auzisem acest nume prostesc a fost in clasa a noua, pe vremea cand eram boboc iar liceul reprezenta singura mea cale de scapare si singura mea sursa de distractie. Inca regret ca am fost nevoita sa renunt la el . Era ora de engleza, daca nu ma insel, cand am chiulit impreuna cu colega mea de banca, Tifanny, singura si cea mai buna prietena a mea, in baia liceului unde am fumat , pentru ca pe atunci asta intelegeam eu prin a fi indraznet. Dar cum colegii nostri de clasa erau niste idioti cu care nu eram nici una dintre noi in relatii bune, am fost parate, prinse in fapt si tarate in biroul directorului Becker , care imediat dupa o morala zdravana ne-a lipit in frunte o invitatie speciala pentru a ne prezenta la Comisia vietii. Unde mai pun ca era sa mor pentru ca nu stiam cum sa trag calumea de tigara si mi-a intrat tot fumul pe partea gresita . Iar atunci am aflat ca si plamanii au felul lor de a ne injura. Amintiri frumoase.

Dar lucrurile erau serioase de data asta, nu mai eram doar o eleva care chiuleste, asa ca trebuia sa incetez sa mai rad amintindu-mi lucruri amuzante din sigurul an de liceu pe care l-am avut, pentru ca ei puteau fi cu ochii pe mine iar eu se presupunea ca sunt traumatizata. Ceea ce sunt intr-adevar, dar nu din motivele crezute de ei. Jacke parea incordat si usor nervos, iar Hector parea putin nesigur, ceea ce i-a facut pe membrii Comisiei Nemuririi sa isi intoarca teleghidati capetele in directia noastra, ceea ce m-a facut sa imi schimb brusc atitudinea de incerc-sa-citesc-pe-buze-ce-secrete-vorbiti si sa imi cobor privirea, admirandu-mi tenisii , care culmea, erau curati.