Stau in aceasta penumbra si in aceasta liniste asurzitoare..e pur si simplu un loc pustiu..doar eu si gratiile groase de metal,de neclintit.
Nu am nici o posibilitate sa ies de aici,sunt singura si nu ma pot folosi de nimic pentru a scapa..pentru ca nu e nimic aici.
Ma intreb unde sunt Madeline si Jacke in momentul asta..
Nu imi termin insa sirul gandurilor ca se aude o bubuitura puternica..si vad milionane de cioburi stralucind in aer..M-au gasit!
E pentru prima oara cand ma bucur ca ii vad pe cei din A.S.I! Au incoltit locul,indicand locuri ale cladirii prin casti,inarmati si extrem de agitati.Intr-o clipa camera pustie s-a umplut de mascati,arme ,indicatii si planuri.
Nu am nici cea mai mica idee cum au ajuns aici..dar ma bucur ca au venit!
Il vad pe Boris,care alearga spre mine,apoi impusca lacatul imens cu care era inchisa usa grea din gratii.
-Aveai nevoie de ajutor? incepe el sa rada.
Eu ii sar in brate ,bucurandu-ma din nou de dulcea libertate.
-Sarah! Draga mea,esti bine? o aud si pe Amanda sarindu-mi de gat.
-Dar..de unde ati stiut unde sunt? intreb eu vesela,dar nelamurita.
-Aaron e un agent dublu! Lucreaza pentru tipii astia de aici! Comandantul ne-a dat misiunea asta ,de la Jacke,trebuie sa gasim o tipa care evadase.
-Dumnezeule...Jacke e aici? E cu voi? intreb eu plina de speranta.
-Sigur ca nu! El nu participa la misiunea asta! imi raspunde Amanda,dandu-mi o casca pentru a tine legatura.
Atunci ii privesc cu o expresie gen " atunci unde dumnezeu este?"si o rup la fuga pe coridorul pe care a fost tarata Madeline.Trec prin tot felul de camere si prin tot felul de birouri,dar nici urma de ea...doar agenti A.S.I pretutindeni.Daca au prins-o...nu vreau sa ma gandesc ce o sa se intample,nu mi-as ierta niciodata daca sora lui ar pati ceva pentru ca nu am putut eu sa stau in banca mea.Mereu trebuie sa fac asta!Mereu trebuie sa ma bag!
Uitandu-ma dupa ea in toate directiile
,ma indrept spre iesire,pentru a cauta-o prin apropiere,ies pe afara,unde ma izbeste un frig puternic si o atmosfera inchisa..greoaie.Suntem intr-un fel de bloc de la marginea unei paduri dese..ma uit putin printre brazi..dar nu e nimeni...aud doar suieratul ascutit al unui tren,semn ca suntem in apropierea unei gari.
Ma intorc dezamagita si ingrijorata in cladire.
Deschid usa mare si grea ..si brusc simt cum am scapat de un mare bolovan de pe inima.
Dau nas in nas cu Madeline,care se pregatea sa o zbugiasca pe usa afara cu viteza luminii.Se opreste fix in fata mea,cu o expresie trista..apoi se intoarce spre persoana care imi doream cel mai mult sa o vad: Jacke,care nu spunea nici un cuvant si o fixa cu privirea,ba pe ea,ba pe mine.
Ramasesem in dreptul usii privindu-i,cand suntem treziti ca din transa de vocea grava a comandantului care ma intreba prin casca: "Prizioniera e acolo?Ai gasit-o?"
La auzirea acestor cuvinte,Madeline imi arunca o privire rugatoare.
Ma dau imediat din usa si i-o deschid,zambindu-i incurajator,imi raspunde cu un zambet care parca schiteaza un "multumesc",apoi il priveste pe fratele sau in semn de ramas bun,apoi o ia la fuga,disparand cum a aparut,printre umbrele brazilor si micile raze de luna ce dansau in bataia vantului.
"Receptionezi? Sarah! Vreo urma de prizioniera?"
-Nu,domnule.Nu e nimeni aici. spun eu inchizand usa in urma ei si privindu-l pe Jacke,care isi prabusise privirea in pamant.
CITEȘTI
Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare
Action,,Și când prietenii îți vor întoarce spatele fără pic de regret, când vei apăsa pe tasta de apel și nimeni nu va răspunde, când vei ajunge acasă și nimeni nu te va întâmpina - vei ști. Ți-ai ratat existența în cel mai grotesc mod posibil, va trebui...
