Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

~ Familie ~

* Un nou capitol pentru voi, si noi belele pentru eroii nostri . Lectura placuta, mici spioni ! *

Il priveam tot mai atenta, il studiam tot mai intens, incercand sa il recunosc pe barbatul de pe patul de spital ,dar era in zadar. Nu mai puteam gasi nici o trasatura comuna, nici macar cea mai vaga si mai neinsemnata ce il caracteriza odata pe durul si invincibilul Hector.

Papusarul tuturor, tatal tuturor, rapus. Teama i se putea citi pe chipul palid ca varul ,nimicit de stres si de griji, de trecerea dura a anilor grei.

Ochii sai odata ageri ca de vultur ,de un albastru impunator, electrizant si puternic se preschimbasera acum intr-o privire albicioasa si fantomatica, stearsa, nula si trista .

Singura emotie consta in frica si singurul sentiment devenise disperarea, ce i se mai puteau citi pe chipul fix, parca din plastic. Doar buzele subtiri, uscate si vinetii se mai miscau cu greutate pentru a scoate cateva soapte pierdute .

Imi era foarte mila de el dandu-mi seama ca puternicul si durul Hector, nu mai era nici dur nici puternic , nu mai era ce fusese cand l-am cunoscut. Era pur si simplu o papusa din carpa abandonata pe un mare pat alb, conectata la fel de fel de fire si tuburi, perfuzii si alte prostii inutile care oricum nu aveau sa il mai vindece vreodata de crunta paralizie permanenta .

Sprinjinita de tocul usii , privindu-l in ansamblu de la distanta, il asemanam cu o umbra vaga si intunecata de neputinta, ce nu mai poate razbi in fata vreunui fir de lumina.

Era protagonistul acestui trist tablou pictat cu vopselele suferintei ,in culorile tragediei si nu puteam sa nu ma intreb, daca eu ma simteam atat de rau realizand marea, chiar radicala sa decadere, atunci oare el ce simtea acum ? Nici macar nu vreau sa ma gandesc.

Avea sa se ridice , macar din punct de vedere psihic daca fizic era imposibil , dupa socul caderii ?

Elisabeth poposise in sezut la capul patului inalt, aranjand intr-o maniera obsesiva cearsaful alb din jurul corpului slabit al lui Hector, rapid si fara pauza, muscandu-si cu putere buza inferioara ca un tic nervos menit sa opreasca lacrimile sa mai curga, incercand sa se arate puternica si sa tina piept situatiei dure fara sa mai planga, caci daca mai avea sa continue in felul acesta pentru mult timp in curand va inunda intreg salonul si ghici ce ! Hector nu putea sa inoate.

Iar acum, dupa ce ne innebunise si psihologul, viitorul parea mai promitator ca niciodata.

Jacke se asezase obosit pe scaunul din dreapta patului, privindu-l cu ochii sai frumosi si albastri, plini acum de mila si regret pe cel care ii era ca un tata, dupa spusele lui de mai devreme. Ca de obicei, incerca sa se ascunda in spatele unor ziduri solide si inalte, sa inchida in el toate sentimentele mascandu-si starea reala cu ajutorul posturii sale drepte si calme, reci si de neatins. Insa pe mine nu ma putea pacali, oricat ar incerca. Deja ajunsesem sa il cunosc foarte bine, poate chiar mai bine decat se cunostea el insusi , iar expresia sa dura si incruntata, descurajata si stresata, ii dadea de gol tristetea .

Fara a isi clinti privirea necajita de la bietul Hector, isi ridica la un moment dat palma ce poposise pana acum pe genunchi, si o aseza peste mana imbatranita si invadata de perfuzii a acestuia. Ii raspunse printr-un zambet aproape insesizabil, iar de la acest zambet slab s-a ajuns la un mic hohot de ras ce ii scapa inconstient printre buzele uscate.

L-am privit ciudat, incruntandu-ma subtil. Incepand de la acel hohot ,daduse drumul unei adevarate si de-a dreptul stranii crize de ras nervos. Deja credeam ca ii sarise si lui o clapa, dupa toate prin cate a trecut.

- Dumnezeule , uitati-va la mine ! striga aceasta dintr-o data, printre rasetele nervoase, aproape isterice.

- Fiti atenti aici ! Incerc sa imi misc mana, vedeti ? Vedeti ? Nu vedeti nimic, normal ca nu vedeti, pentru ca nu e nimic de vazut ! Nici eu nu vad, pentru ca nu o pot misca ! Nu pot misca nimic, ce dracului inseamna asta ? facu o mica pauza de respiratie , pentru a isi continua mai apoi criza de ras amar si tragic , ce ne surprindea pe toti intr-un mod nu prea placut .