Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

» Un alt om rau «

* Hei, spionii mei ! Am revenit cu inca o amintire a lui Sarah, care, spun eu, constituie intreaga fundatie a romanului si declinul ce a dus la toate acestea. Sper sa va placa si sa nu considerati actiunea ca fiind una prea dura (desi cam este ). Lectura placuta va doresc ! *

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Soarele era deosebit de puternic in acea dupa-amiaza de vineri. Nu imi amintesc lucrurile foarte clar, cert este ca acela a fost unul dintre momentele vietii mele in care am simtit frica cel mai intens, sangele inghetandu-mi in vene si membrele impietrindu-mi pur si simplu, odata ce am fost pusa fata in fata cu dusmanul. Intodeauna am fost vulnerabila, intodeauna am fost o tinta mult prea usoara si de cand ma stiu m-am straduit sa schimb acest lucru, era cel mai mare defect al meu. Insa unele lucruri nu se schimba niciodata, unii oameni raman la fel toata viata. Eu eram unul dintre acei oameni.

- Ce, ti-e frica, sarantoaco ? Uita-te la tine, tremuri ca o curca plouata ! izbucni intr-un ras isteric si rautacios fetita din dreptul meu, fulgerandu-ma cu priviri batjocoritoare. O priveam direct in ochii aceia verzui si rautaciosi, dar nu eram capabila sa spun un cuvant in fata ei si a grupului sau amenintator. Nici macar nu stiam ce facusem, nu eram vinovata de nimic. Ei doar ma dispretuiau fara vreun motiv, intreaga curte a scolii era plina. Mi se pare ca eram in clasa a saptea, daca-mi amintesc eu corect, si traiam acea perioada nefericita in care toti colegii imi remarcasera modestia, sau ca sa o spun cat se poate de clar, saracia lucie. Cand eram unii langa altii, ma simteam cel mai prost. Ceilalti aveau pantofi noi, curati si frumosi, caiete colorate si prajituri de casa cu ciocolata la pachet. Eu eram incaltata cu vechea pereche de ghete bej, roase in jurul talpii subtiri, aveam vreo trei caiete universale de toate, pe care le zmangaleam la toate materiile, iar pachetul lipsea cu desavarsire in fiecare zi. Nu le intelegeam placerea bolnava de a rade pe seama celorlalti, nu gaseam nimic amuzant in suferinta altor oameni, la fel cum nu imi puteam da seama de ce zeci de copii rad atat de copios pe seama mea. Se stransesera in cerc, se tot apropiau de mine. Simteam cum raman fara aer.

- Mi se pare ca esti cam tupeista pentru una cu gauri in cizme, nu ? Robert nu s-ar uita in veci la cineva ca tine, chiar esti si chioara, pe langa faptul ca esti surda si n-auzi cand iti zic sa stai departe de el ? se ratoi fata cu bucle blonde la mine, si atunci am realizat si motivul stupid al supararii grupului de pusti populari si infumurati peste masura. Am tresarit cand a facut inca un pas spre mine, si mi-am lasat privirea sa cada in pamant. Pe vremea aceea, imi placea de un baiat pe nume Robert, cu care vorbeam din cand in cand. El era un pusti simpatic si amuzant, insa facea parte din acest anturaj dubios si lipsit de scrupule. Acesti oameni din jurul meu.

- Nu vei niciodata capabila sa te aperi, esti jalnica, fetito ! se auzi vocea cuiva din multime.

- Ba, lasati-o in pace ca se dezmembreaza ! striga un alt glas dispretuitor.

- Ce-ti mai face mamica din inchisoare ? Cat mai sta acolo ? Vine ea la tine sau tu la ea ? au ras toti in cor, iar mintea mea se afla intr-un teribil cutremur. Imi venea sa vomit. Soarele ardea mult prea tare si imi era foarte cald, ma imbracasem exagerat de gros pentru acea vreme, avand in vedere ca se apropia mult asteptata vacanta de vara. Hainele vechi mi se lipisera pe pielea transpirata si imi venea sa plang atat de tare incat aveam impresia ca urmeaza sa explodez din clipa in clipa.

Cu miscari atente si gratioase, fata imbracata intr-un superb sarafan de un rosu intens se apropie de mine, oprindu-si pasii micuti in dreptul meu si incepu sa ma studieze fara rusine, cu coltul drept al gurii ridicat in sus. Pufni, aratandu-se complet dezgustata de esecul din fata sa.

- Scumpo, as vrea doar sa te privesti in oglinda si apoi sa indraznesti sa ne contrazici. Tu o numesti jignire, noi o numim sinceritate. Dar fii sigura ca nici un baiat de pe suprafata acestui pamant nu ar accepta sa fie alaturi de fiica unui monstru. Ce zic eu despre baieti ? Nici un om intreg la minte. Asa ca stai departe de Robert, si totul va fi bine. Ok ? isi finaliza copila discursul batjocoritor la adresa mea, in timp ce isi rotea pe degetul subtire o suvita de par auriu si isi etala perfectiunea fizica.