Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

- Aliatul din umbra -

* Acesta este capitolul 30, intitulat " Aliatul din umbra" , nu ignorati melodia de la media! Va doresc lectura placuta, micii mei spioni! *

Inca o zi ce a trecut rapid pe langa mine, fara sa ma lipseasca de nimic, fara sa imi ofere nimic. Dar nu ma plangeam, nu mai aveam nevoie de actiune tot restul vietii mele. Preferam o viata simpla si normala printre rafturile librariei si cartile prafuite decat o viata periculoasa printre gloante.

Totul parea normal, dar ceva nu imi parea in regula. Ceva , nu stiu ce, ma nelinistea. O voce stranie din capul meu imi spunea ca ceva grav se intampla chiar sub ochii mei, ca nu sunt in stare sa vad nici ceea ce este chiar in fata mea.

Sa fie imaginatia mea una bolnava, sa fie lipsa de anormal din ultimele luni? Ce putea sa fie?

Continuam sa ma simt din ce in ce mai ...departe de adevar. Din ce in ce mai pe dinafara din scenariul propriei mele vieti , iar acest sentiment imi dadea de gandit. Ce se intampla pe la spatele meu, sau chiar in fata mea fara sa imi dau eu seama ? Imi scapase mie ceva ?

Am inchis la librarie in jurul orei sase, si m-am grabit acasa avand in vedere ca peste doua ore aveam sa ma intalnesc cu Sebastian. Mai aveam putin de mers si ajungeam in dreptul blocului meu, cand am simtit din nou acei ochi asupra mea, nu stiu de unde sau ai cui, dar cineva era aici cu gandul de a ma privi pe mine.

Mi-am rotit privirea in jurul meu, dar nimeni nu parea sa aiba vreo treaba cu mine, de fapt. Incepusem sa imi dau seama cat sunt paranoica imediat ce am intrat pe alee si vazusem ca aici nu era nimeni , decat aceleasi masini parcate .

Impacata cu gandul ca am un frumos inceput de nebunie, nu am realizat cand motorul uneia dintre masinile ce le credeam fara sofer la volan pana acum o secunda, s-a facut brusc auzit facandu-ma sa tresar.

Intr-o fractiune de secunda masina mare, de un albastru inchis lasa geamul fumuriu in jos, pornind in viteza spre mine, si imediat sunetele de impuscaturi s-au facut auzite, facandu-ma pe mine sa o iau la fuga spre intrarea in bloc, care de altfel mi se parea cel mai indepartat loc din lume in momentul acesta.

Alarmele celorlaltor masini incepura sa anunte ca lucrurile nu sunt in regula, la unison cu zgomotul straniu al geamurilor sparte iar eu incercam pe cat se putea sa ma feresc din calea gloantelor si a cioburilor.

Masina gonea cu o viteza extraordinara spre mine, clar hotarata sa ma calce.

Cumva, am reusit sa intru in blocul in care oamenii deja iesisera speriati si confuzi pe sala. M-am izbit de doua vecine, gafaind si palmand pistolul pe care il scosesem si eu la randul meu, drept arma de aparare contra atacatorilor mei anonimi. Toata lumea era speriata, insa doar eu am fost tinta.

Olivia a iesit imediat, prinzandu-ma parinteste de brat si intrebandu-ma evident ingrijorata ce tocmai s-a intamplat si daca sunt bine. Am mintit ca as fi in regula, si am ales sa ma ascund in apartamentul meu, incuind in graba usa de mai multe ori si lipindu-ma cu spatele de ea , de parca asta avea sa ma ajute la ceva.

Sa dea naiba, ce a fost asta ? Sa fi fost A.S.I -ul ? Poate au aflat cumva smecheria pe care am facut-o impreuna cu Jacke iar acum Hector vrea sa termine ce a inceput. Dar ma indoiesc de acest lucru, daca ar fi fost A.S.I-ul, probabil ar fi reusit sa ma omoare. Dar cine altcineva ar trage in mine dintr-o masina in mare viteza, fara vreun motiv macar ? Cine altcineva mi-ar dori moartea? Ma intreb acestea pentru ca inainte de A.S.I, eu nu aveam dusmani, si nici dupa mica evadare nu mi-am facut, asadar sigur avea legatura cu locul de care am indraznit sa cred ca scapasem.

Eram panicata. Eram complet singura si descoperita in fata inamicului meu si abia ma puteam opri din tremurat pentru ca nu aveam nici o solutie sa ies din aceasta situatie. Dadusem de dracu' si de data asta nu mai era Jacke cu mine sa ma scoata din probleme.