Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

* Cu susul in jos *

     Stateam nefiresc de comod, afundandu-ma intr-o saltea pufoasa si calda ce ma ispitea sa dorm in continuare. Totusi, nesemnificativul detaliu ca nu am habar unde ma aflu si de ce, ma facu sa vreau sa deschid ochii. Nu reuseam, ii simteam foarte grei si ma dureau.

     Dupa cateva incercari esuate, am reusit incredibila performanta de a reveni la realitate, moment in care o lumina orbitoare de neon, imi infige mii de ace ascutite in ochi, facandu-ma sa ma stramb copilareste. Ceata se risipi printre injuraturile mele, lasandu-ma sa ma holbez la tavanul de un alb neted si perfect zugravit, ce gazduia nenorocitul acela de neon blestemat. Voiam sa ma mai odihnesc intru-cat uitasem cat de bine e sa lenevesti intr-un pat de oameni, ci nu intr-o traznaie de covaras improvizat din cartoane si zdrente murdare si, practic, ale dracului de dezgustatoare.

      Insa brusc creierul meu se trezi si el facandu-ma sa ma intreb cine era barbatul acela ciudat de aseara, si unde m-a dus acest om negru? Realizasem ce se intamplase intr-o fractiune de secunda, si tot la fel de rapid panica incepu sa isi faca de cap prin venele mele. Nelamurita, ma ridic brusc , aruncandu-mi privirea in toate directiile ca un catel ratacit. Totul imi inspira un banal salon de spital, dar ce sa caut eu intr-un spital? Draci, oare ce mi se intamplase? M-a batut omul negru si vreun om lovit de facerea de bine m-a dus la spital dupa ce m-a gasit inconstienta pe marginea vreunui trotuar ?

      Acesta a fost primul meu gand insa era unul eronat, caci corpul meu nu imi transmite nici un semnal cum ca as fi fost lovita, de fapt ma simt chiar foarte bine, caci nici glezna nu mai ma durea. Eram din ce in ce mai derutata.

      Curioasa, arunc rapid patura groasa ce ma acoperea, ce mi-ar fi prins atat de bine aseara, observand cu mirare ca piciorul in cauza era bandajat cu atentie, asemenea ranilor de la maini pe care mi le cauzasem la spargerea farmaciei, aseara.

      Eram foarte ocupata in a ma studia in amanunt, cu mare uimire, cand vocea timida, pierduta a unei femei ma facu sa tresar. Se pare ca nu eram singura, era chiar langa patul de langa mine, dar prin nu stiu ce minune, nu am observat-o. Pana acum.

Parea apropiata varstei mele, aproximativ douazeci de ani si desi trasaturile sale erau frumoase si fine toate inspirau spaima, spaima ce mi-a fost transmisa imediat observand culoarea galbuie a chipului sau si toate ranile de pe suprafata corpului , care mai de care mai sangeroase si vinete. Ochii sai negri, foarte umfalti ,ma studiau cu teama printre firicele de par de un brunet intens, lucios de la grasime. Judecand dupa aspect, cineva de o bunatate debordanta o jucase in picioare, fara strop de mila.

      -Buna. rosti aceasta nesigura.

      -Buna. ii raspund si eu, la fel de derutata. Scuza-ma, unde sunt ? intreb ca din reflex, privind in jurul meu.

Femeia isi prabusi privirea obosita in pamant, evident speriata de intrebarea mea simpla. Evita in mod evident conactul vizual, dar si sa imi ofere vreun raspuns. Primul semn ca urmeaza sa ajung asemenea ei, mi-am zis intr-un moment de optimism profund. La naiba, Sarah.

      - E in regula, cred, poti doar sa imi spui ? o antentionez eu zambitoare, incercand zadarnic sa o incurajez sa imi vorbeasca.

Isi indepta privirea direct spre ochii mei, cu o expresie rugatoare, parca implorandu-ma sa tac din gura si sa ma supun.

       - Trebuie doar sa faci ceea ce iti cer ei, si atunci totul va fi bine. imi spuse intr-un final, facandu-ma sa fiu si mai confuza de cat eram deja.

       - Sa fac ceea ce imi cere cine? Cine sunt ei ? imi arat eu nelamurirea, incruntandu-ma fara sa imi dau seama.

Nu apuca insa sa imi mai spuna nimic, nu apuca sa imi mai ofere nici un raspuns.