~•~Placerea de a face rau~•~

3K 145 20
                                    

-Cel mai important,vital pentru supravietuirea unui spion in lumea de afara este sa fie un bun actor,sa se poata preface ca este un om obisnuit,perfect normal,cu o slujba banala intr-o viata monotona.

Spionii sub acoperire sunt acei oameni pe care nu ii consideri capabili de nimic special,acei oameni care trec pe langa tine,intodeauna neobservati,tocmai pentru ca ei au cele mai multe secrete de ascuns si,mai mai important...Sarah, ma asculti macar, sau vorbesc singur? ma intreaba Jacke, plimbandu-se prin fata mea , incercand sa ma pregateasca pentru intoarcerea mea in minunata lume de afara.

Da, se pare ca ma intorc,desi va pot marturisi ca nu imi este dor absolut deloc de toti oamenii care se holbeaza la tine,facandu-te sa te intrebi daca nu cumva ai uitat sa iti pui pantalonii pe tine,te imping prin mijloacele de transport, sau te injura fara motiv.Defapt,exista un motiv:oamenii, prin natura lor poseda aceasta placere de a fi uraciosi,de a se considera superiori.

Este o lume minunata! Pacat ca e locuita.

Oricum,orice loc este prea bun pentru cineva ca mine.

Cineva ca mine...cineva atat de crud si de hain incat a fost in stare sa stearga de pe suprafata Pamantului un om.

Am fost in stare sa o ucid,privind in ochii ei de o tristete tulbure, privind expresia inghetata a liniilor chipului ei,desfigurandu-se de durere.Am privit-o prabusindu-se,zacand fara vlaga...fara viata.Ce fel de monstru am devenit? Care a fost momentul in care m-au transformat in ceea ce sunt astazi? Cum i-am putut lasa sa imi faca asta?

Iar ceea ce ma doare cel mai tare,este ca ,acum,sunt recomsensata pentru ca am comis aceasta crima dezgustatoare.Sunt promovata.

Pentru ca acesta este modul in care functioneaza lumea : cu cat esti mai rau,cu atat esti mai respectat,mai temut.Cu cat esti mai temut,cu atat esti mai puternic.

Nu este loc pentru toti in varful piramidei,de aceea trebuie sa poti trece peste oricine pentru a ajunge cat se poate de sus.

Doar ca eu nu vreau sa ajung sus...nu cu pretul acesta.Vreau sa raman pitita,sa raman ascunsa printre multii sclavi de la baza piramidei...pentru ca imi este rusine de mine.Mai rusine ca niciodata.

Nu vreau sa fiu spion al A.S.I-ului,nu vreau sa fiu promovata si in nici un caz nu il las pe Martin printre acesti criminali ! De ce eu?De ce am fost adusa aici tocmai eu?

In ce clipa lucrurile s-au asezat astfel,eu chiar am apasat pe tragaci? Chiar eu am facut asta?

-Sarah! Esti aici? pocneste Jacke zgomotos din degete,de cateva ori, pentru a ma trezi din transa ametitoare in care ma pierdusem,simtind efectiv cum viata se scurge din mine,picatura cu picatura.

Stateam ca o papusa din carpa azvarlita pe luxoasa canapea din piele bej,din incaperea numita Arhiva.

Arhiva este parte a A.S.I-ului care se ocupa atat de falsificarea noilor acte ale agentilor,actele noii case,noii identitati cat si de cardurile de credit pline cu milioane de dolari patati de sange .Lucruri fara de care am putut trai (mai mult sau mai putin bine) si pana acum.

Ametita,imi scutur putin capul si imi mut privirea obosita asupra celui care incearca ,de ceva timp,sa imi atraga atentia.

-Scuze...ce spuneai? il intreb eu, confuza,parca acum cazuta din cer.

El ma priveste de parca as fi un pui de catel ranit,ce sufera in ploaie.

Ma priveste cu mila...ceea ce ma face sa ma simt si mai groaznic,daca asa ceva este posibil.

-Spuneam ca trebuie sa ai grija cum te comporti,odata iesita din A.S.I. Acoperirea este cea mai importanta. imi raspunde el,asezandu-se in dreapta mea pe canapea,fixandu-ma cu ochii lui atat de frumosi si tulburatori.

Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum