Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

~ Razboinic al nebuniei ~

*** Lectura placuta, micii mei spioni !***

Masina A.S.I-ului gonea pe autostrada lata, devenind in graba una cu imaginea, devenind parte din acest cenusiu si straniu tablou al orasului . Gonind printre alte masini, pe langa simpli trecatori si pe langa povestile acestora, trecand unul pe langa altul, fiecare pastrandu-si secretul . Propriul lor secret. Cu totii aveam secrete, din cele mai marunte pana la cele mai grave si intunecate, cu totii ne doream cu disperare sa ascundem ceva . In ultima vreme insa, situatia mea se agravase . Eu nu mai incercam sa pastrez secretele, tocmai pentru ca eu insami devenisem un secret . Cat de ciudat suna si totusi cat de adevarat era . Fara o identitate, fara un trecut, fara o familie, fara o viata, fara un sens . Luati toate aceste lipsuri si ma veti obtine pe mine. Sarah Mia Wilson. Eu , intr-o dubita a serviciilor secrete gonind catre o scoala plina ochi cu copii, cu misiunea de a dezamorsa o bomba . O bomba plantata de un pusti . Atat de dramatic si neobisnuit. Pusa in aceasta situatie, realizam parca mai bine ca niciodata ca oamenii o luasera razna de-a binelea , iar lumea avea sa ajunga cat de curand intr-un punct in care nu va mai exista nici o salvare. Nici politia, nici A.S.I-ul, nici noi insine nu ne vom mai putea salva . Nici o scapare, nici o speranta. La un moment dat , toti acesti criminali, toti acesti hoti, toti acesti violatori, toti acesti oameni bolnavi vor decide pentru noi toti , ca nu mai meritam a doua sansa. Poate ca, in realitate, nu o meritasem nici pe prima. Doar priveste unde am ajuns .

Ma gandeam la toate aceste lucruri, trantita pe bancheta din spate si mestecand o guma care nu mai avea nici un gust de mult timp . Carla se asezase langa mine, si din cand in cand ii mai simteam privirea atenta studiindu-ma pe furis , dar nu ii dadeam importanta. Dadea semne ca ar vrea sa incepem o discutie, dar azi nu eram atat de comunicativa incat sa o sustin in acesta directie. Aveam altele pe cap . Si totusi nu am putut-o opri din vorbit.

- Aceasta este prima misiune de cand domnul Deville a preluat conducerea. Sa nu il dezamagim, ok ? spune la un moment dat, iar eu am ales sa o ignor .

- Unii dintre noi nu l-ar putea dezamagi nici daca ar da foc agentiei. raspunde vigilent Axel, ce deja ma fixase cu o privire rautacioasa si rece , pus pe cearta . Mi-am indreptat automat atentia asupra lui, incruntandu-ma din reflex. Il ia mama dracului daca nu isi tine gura.

Imi dadeam seama ca ma acuza, si nu suportam asta.

- Ce-ar fi sa iti tii, in mama ma-sii de treaba, parerile de rahat pentru tine ? am izbucnit la un moment dat, iar mana Carlei ma prinse prieteneste de brat .

- Ce-ar fi daca nu ar mai exista favoritisme , ia zi ! Sau sunt eu singurul care observa ca cea mai proasta eleva a lui este totusi si fea mai inaintata in functie dintre noi ? imi scuipa slabanogul aceste cuvinte, iar eu m-am izbit nervoasa de spatarul banchetei din piele, dandu-mi ochii peste cap.

- De parca ar fi vina cuiva ca nu esti tu in stare sa evoluezi. ii intorc imediat vorbele.

- Daca as avea si eu plete blonde si ochisori albastri poate ca as fi evoluat odata cu tine. imi ranjeste malefic, iar Boris, aflat langa el, il izbi cu cotul in brat.

- Tu ce vrei ? ii raspunse Axel nervos, intorcandu-si brusc capul spre cel din dreapta lui .

- Dubita e supravegheata audio de comandant, idiotule . raspunde Axel simplu, strambandu- se amuzat de prostia colegului sau.

- Iata doar unul dintre motivele pentru care esti in acelasi punct de cand ai ajuns aici, geniule. spun, ranjind si eu catre el, facand un mare balon de guma de mestecat.

- Ce-ar fi sa va concentrati la misiune, in loc sa va certati ca la gradinita, ce parere aveti de asta ? se aude vocea guturala a lui Jacke prin difuzoare, iar Axel a ramas tacut.