Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

~•~ Fratia Strazilor ~•~

Sta de cateva minute in fata mea,fara sa imi spuna nici un cuvant.

Pur si simplu vrea sa ma innebuneasca,sa imi fac cele mai negre ganduri,sa imi fac cele mai ingrozitoare scenarii.

Doar sta in dreptul usii pe care tocmai a trantit-o, cu aliura lui inspaimantatoare si cu tacerea asta care ma face sa vreau sa il lovesc din nou cu ceva in cap.

Sta ca o statuie si ma fixeaza cu ochii lui de un albastru clar si fantomatic,ce simt ca ma arunca intr-o prapastie ametitoare.

Ma ingrozeste.

Ma enerveaza.

Ma plictiseste.

Asa imi pierd minute in sir din viata mea de nici doi bani,insa la un moment dat,nu mai pot suporta! Nu mai pot suporta,nu mai ma pot abtine,are de gand da faca ceva?

Ce urmeaza acum?

-Ai de gand sa ai si tu vreo reactie? De ce dracu' m-ai adus aici daca doar te holbezi la mine? Vrei sa ma innebunesti,pentru ca reusesti cu desavarsire! Ce-i asta? O noua metoda de tortura? incep eu sa ma infurii.

Prefer tortura,decat sa stau la nesfarsit in asteptarea ei,vreau sa inceapa,ca apoi sa se poata termina.

Sa scap de golul asta din stomac si de starea asta de teama inecacioasa si ingrozitoare.

Vreau sa imi dea drumul de aici si ,daca se poate,sa nu il mai vad cate zile (sau minute) voi mai avea.

Nu vreau sa ii mai vad fata asta perfect calma ,care nu ascunde altceva decat rautate.

Continua sa ma priveasca,apoi se dezlipeste incet de usa de care se sprijinea,si ma intreaba pe un ton linistitor:

-Nu este nici o metoda de tortura.Tortura inseamna durere. Simti vreo durere?

Fac ochii mari,de la toti nervii care petrec in capul meu acum,iar apoi ii raspund,incercand,pe cat posibil sa nu ridic tonul:

-Atunci de ce m-ai tarat pana aici? Doar ca sa ma sperii?

-Te-am speriat? ma intreaba el, plimbandu-se cu pasi inceti in jurul 'Scaunului Pedepsitilor".

-Nu,ma simt mai bine ca niciodata! Te distrezi facandu-mi de-astea ,nu? ii scuip aceste cuvinte,si deja mi se face greata privindu-l.

Cum e posibil ca un barbat atat de elegant,si atat de...fermecator, sa fie atat de...dezgustator?

Cum e posibil ca tonul sau atat de cald,sa ascunda cuvinte atat de reci?

-Nu,Sarah,nu ma distrez.

-Mie asa mi se pare. Mi se pare ca iti place sa inspiri teama. incep eu sa imi exprim parerea despre el.

-Mi se pare ca iti place sa ii vezi pe ceilalti neajutorati,pentru ca asta te face sa te simti mai puternic.

Iti place ca oamenii sa se teama de tine,pentru ca iti place sa manevrezi oamenii dupa bunul plac, iti place sa vezi oameni depinzand de tine. Ai impresia ca ti se cuvine totul,pentru ca habar n-ai ce inseamna pierderea!

Dar vrei sa-ti spun ceva? Mie imi e scarba de astfel de oameni! ma descarc eu, de-a dreptul dezgustata.

Tocmai cand incepusem sa am un strop de incredere in el.

Imi arunc privirea furioasa spre el, asteptand sa ma omoare, cel mai probabil, dupa cate i-am spus.

-Gata? Te-ai descarcat? ma intreaba el.

-Ai terminat sa imi spui cat sunt de nenorocit,dezgustator,arogant,rau, si cat de tare iti vine sa vomiti cand ma vezi?

Era evident deranjat de ceea ce auzise.