Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

»» Rascoala umbrelor ««

* Lectura placuta, spionii mei !*

Nu eram sigura care anume a fost momentul in care propria mea casa se transformase intr-un front rece si violent, in mijlocul unui dur razboi intre nebunie si terorism, dar se intamplase. Pedepsele aveau sa fie oferite chiar acum, momentul crunt al judecatii venise si eu eram considerata una dintre vinovati. Speram doar ca Eric avusese suficient timp in cele cateva secunde sa se ascunda in locul secret pe care apucasem pe ultima suta de metri sa i-l propun, altfel o incurcasem amandoi si o incurcasem rau de tot.

Usa de la intrare se izbi cu mare putere de perete, cauzand un zgomot atat de intens incat pentru o secunda am avut falsa impresie ca orasul nostru cenusiu fusese lovit de un uragan ucigas si distrugator.
Intr-un fel, cam asta se si intamplase, insa furtuna avea sa vizeze doar cateva persoane, printre care ma aflam si eu. De ce mama dracului or mai fi batut la usa, nu stiu . Ca intotdeauna, intrasem in probleme. Nici nu apucasem sa ajung in sufragerie, caci casa fu brusc invadata de agentii A.S.I infasurati in paltoane lungi si negre, cu privirile bolnave ascunse in spatele ochelarilor fumurii si misteriosi. Toate armele supradimensionate erau incarcate, fiind cu mandrie afisate intr-o evidenta pozitie de lupta libera. Razboiul izbucnise din nou, din vina mea si in mijlocul sufrageriei mele. Puteam mirosi pericolul, insa incercam sa imi pastrez speranta si increderea. Am tras adanc aer in piept, trebuia sa il apar pe Eric si desigur, sa ma apar si pe mine insami de acesti monstrii doritori de razbunare si sange. Cand l-am vazut pe Jacke Deville insa, aripile mi-au fost taiate si inima mi-a fost spulberata. Pur si simplu m-am simtit tradata in cel mai ingrozitor mod posibil, chiar daca stiam ca isi facea doar datoria de comandant al agentiei. Si totusi ar fi putut veni de unul singur .
Ramasese in pragul usii inalte, abordand o postura dreapta si o expresie rece, sobra si inspaimantatoare . Agentii incepusera sa rascoleasca fara cea mai mica retinere locul, declansand incetul cu incetul haosul si nebunia. Aruncau si tranteau, izbeau si loveau orice obiect ce le iesea in cale , asemeni unei periculoase tornade, cautandu-l cu mare atentie si salbaticie prin toate colturile pe Eric Ferguson. Deja incepeam sa am emotii, mari emotii. Am incercat sa imi pastrez calmul, aparent , si mi-am facut in graba loc printre intrusii inarmati din casa mea.

- Ce dracului inseamna asta, Jacke ? il intreb furioasa, odata ajunsa in dreptul lui . L-am privit cu mare intensitate, si imediat mi-am dat seama ca ceva era diferit la el. Tranti zgomotos usa, apropiindu-se cu pasi mici si apasati de mine . Maxilarul ii era inclestat si pumnii ii erau stransi, privirea ii era fulgeratoare , intunecata iar eu m-am dat instinctiv un pas in spate. Aproape ca nu il mai recunosteam si asta ma speria poate chiar putin mai mult decat ar fi trebuit.

- Nu vreau sa mai aud nici un cuvant din partea ta. Continui sa ma minti si ma lucrezi pe la spate in cel mai jalinc mod si asta ma scarbeste. Am avut incredere in tine, si m-ai dezamagit . Nu ai nici un drept sa imi ceri explicatii. a scuipat aceste cuvinte cu duritate si hotarare, mai mult intr-o soapta, privindu-ma cu seriozitate direct in ochi. Am inghitit in sec, imi parea rau ca o spusese chiar in modul asta. Planul meu era deja bine pus la punct, insa o vinovatie considerabila incepuse sa imi dea mari batai de cap. Tineam atat de mult la el, nu puteam suporta sa il simt atat de suparat si distant, desi intr-adevar gresisem fata de el si data aceasta. O facusem pentru o cauza buna, dar ii tradasem increderea si il sfidasem fara ca macar sa realizez. El realizase, si nu stiu cand sau daca avea de gand sa ma ierte.

- Nu te purta asa, te rog. Da, ti-am ascuns unele lucruri dar nu am facut-o pentru a te supara. Ti-as fi putut explica totul mult mai clar, in liniste, daca ai fi venit singur. Pentru ce ai creat furtuna asta ? am cedat eu, sustinandu-i privirea furioasa din cale afara si incercand sa imi opresc glasul din tremurul incontrolabil. Pe langa faptul ca Eric ar fi putut fi gasit in orice clipa, ma simteam foarte ciudat sa il vad pe Jacke atat de amenintator si schimbat. De parca ar fi fost o cu totul alta persoana, pe care nu o cunosc deloc si despre care nu stiu de ce este in stare. Ma pierdusem putin, in nebunia intregii situatii. Toti acesti agenti aveau ca scop sa ma demaste iar cel in preajma caruia ma simteam mereu protejata si in totala siguranta imi inspira acum un oarecare sentiment de teama. Ochii sai albastri se intunecasera brusc intr-o maniera inspaimantatoare, dar inca ii putem simti respiratia calda si mentolata pe chipul meu. El chiar se intorsese impotriva mea ?