Asasini cu ochi albaștri - 1.Spionaj si alte belele - În editare

~ Inapoi in timp : Imperiul cu doi parinti~

* Anul 1979, in urma cu 35 de ani *

Sunetul paharelor pline cu vin sangeriu atingandu-se usor in semn de victorie era acum singurul zgomot ce mai spargea linistea fina ce se asternuse peste noi doi . La urma urmei, cuvintele erau inutile acum. Faptul era consumat, reusisem desi inca eram nesigur. Intodeauna am urat sa fiu confuz si nesigur. Dar totusi, eram fericit. Eram amandoi fericiti .

Mi-am umezit putin gatul cu o gura zdravana de vin rece, apoi am fixat-o cu privirea pe frumoasa copila din fata mea . Ea doar privea inainte, prin geamul subtire si intunecat, spre interiorul marelui noastru imperiu aflat la inceput de drum . La fel ca si noi . Am oftat cu greutate, incercand sa ii atrag atentia .

Ochii sai frumosi s-au indreptat imediat asupra mea .

- Este ceea ce am vrut amandoi, nu-i asa ? o intreb eu pe draga mea Elisabeth, ce imi zambea usor in coltul gurii .

- Stii vorba aceea, Hector, trebuie sa avem grija ce ne dorim pentru ca si atunci cand reusim ...

- Atunci cand reusim, visele noastre devin realitate, nu asta ne dorim cu totii ? Sa ni se implineasca visele , fie ele oricat de indraznete ? ii tai eu vorba, apropiindu-ma incet spre ea .

Am abandonat paharul inalt pe noul meu birou, si i-am cuprins chipul fin intre palmele mele mari, intorcandu-i usor capul spre marea sala pustie si metalica, ce avea sa poarte in curand numele de Sala a Comunicatiilor , acea sala din care oamenii vor pleca pentru a le da o lectie tuturor celor care cred ca raul ramane nepedepsit. Si din pacate, intr-adevar ramane. Pana acum , cand intru eu in acest mic joculet dezgustator si malefic.

Parca imi si imaginam ingerii intunericului misunand in graba printre birouri, pregatindu-se pentru misiuni in intreaga lume condusa de diavoli .

A.S.I-ul, a fost marele meu vis, si in curand va fi una din marile puteri ale mapamondului . Insa niciodata, niciodata nu se va lasa infestata de demoni .

- Doar priveste, Elisabeth ! Priveste cu atentie caci acesta , acesta este inceputul istoriei , iti dai seama ? Este inceputul istoriei, si noi suntem scriitorii ! ma arat eu entuziasmat, iar iubita mea incepu sa rada si ea , prinzandu-mi si ea chipul intre mainile sale fine si firave, frumos impodobite cu bratari care mai de care mai interesante . Mereu a avut un stil deosebit.

- Dragul meu, nu ma indoiesc ca vom reusi, daca am ajuns pana aici, stiu ca putem ajunge oriunde, dar stii si tu ca puterea si fericirea ... vin cu responsabilitati si cu pericole . Daca stai sa privesti in jurul tau, iti vei da seama ca am ajuns la poarta lumii teroriste . Una este sa ma aperi pe mine de tatal meu, si alta este sa aperi o lume intreaga de rau . ma avertizeaza aceasta, incepand o plimbare delicata prin incaperea ce avea sa fie biroul comandantului, adica biroul meu .

Mi-am reluat paharul cu vin, savurand inca o inghititura ca dupa aceea sa il pun inapoi pe masa . Eli era ingrijorata, si o intelegeam, avea doar nouasprezece ani, si nici eu nu eram mai breaz la cei douazeci si cinci ai mei.

Ne asumam un risc, dar miza era mare si puteam castiga multe . Plus ca eram tineri si in forta, acesta era momentul sa aratam de ce suntem in stare , nu puteam rata aceasta sansa uimitoare de a schimba ceva intr-o lume in care raul si nedreptatea sunt batute in cuie . Stiam, stiam ca puteam reusi.

- Iubito, ai simtit pe propria piele de ce sunt in stare oamenii. Vreau sa ii opresc, vreau sa ii oprim impreuna. Cu totii spunem ca nu putem schimba lumea, dar nimeni nu incearca de fapt. La ce ne asteptam ? o intreb eu, urmand-o pana in partea opusa a camerei , iar eu isi incrucisa bratele in dreptul pieptului voluptos.

- Nu vreau sa crezi ca nu te sustin, stii ca sunt aici pentru tine si vreau ca totul sa mearga ca pe roate, dar singura problema este ... ca imi este teama sa nu te pierd . Nu vreau sa te stiu in pericol, atata tot . imi marturiseste ea cu timiditate, iar eu i-am dat usor la o parte o suvita subtire din parul ei saten, ce ii cazuse peste obrazul drept. Nu imi doream sa ii fie teama, voiam sa fie increzatoare ca si mine .

- Nu ma vei pierde niciodata, crede-ma . Gandeste-te ca uneori ... trebuie sa iti risti viata, pentru a nu muri. Dar voi fi intotdeauna langa tine. o asigur eu intr-o soapta .

- Imi promiti ? ma intreaba ea incet, plina de speranta .

- Iti promit ! ii raspund eu intr-o clipa, sigur pe mine si pe cuvintele mele.

Imediat m-am simtit captiv in jurul bratelor ei subtiri dar protectoare, si i-am simtit capul odihnindu-se pe pieptul meu tare .

Raspunzandu-i la imbratisarea sa calda si neasteptata, mi-a venit ideea perfecta pentru a destinde putin atmosfera .

I-am prins cu blandete incheietura, si i-am asezat-o pe umarul meu, fixand-o cum trebuie langa mine, ca mai apoi sa o invit la cateva piruete nebunesti prin biroul spatios, intr-un dans cum nu mai incepusem pana acum decat la betie . Dar as fi facut orice sa o inveselesc, asa ca iata cum viitoarea Sala a Comunicatiilor gazduia, biata de ea, doi dansatori amatori complet nebuni, ce isi doreau sa schimbe lumea .

Dansam si radeam, ameteam si ne pierdeam echilibrul, eu o ridicam in brate iar ea imi ciufulea cu degetele sale lungi si delicate parul brunet, pierzandu-ne fara teama intr-un dans distractiv si rapid, in care nici nu mai stiam care sunt picioarele cui .

Stiam doar ca dansam pe marginea succesului si a gloriei, dar si pe muchia pericolului iminent .

Dar un lucru era sigur, orice ar avea sa se intample in interiorul acestei noi lumi ,aveam sa imi respect promisiunea facuta. Aveam sa nu o parasesc niciodata pe Elisabeth.

Aveam sa conduc acest imperiu fara teama sau regrete, ci impreuna cu cea pe care o iubeam .

Pentru ca A.S.I-ul va fi un imperiu cu doi parinti.

** Hei spioni ! Nu stiu ce mi-a venit sa scriu aceasta mica amintire a lui Hector, dar sper sa va placa chiar daca nu este chiar un capitol . Am vrut sa stiti cum a inceput totul , dragii mei spioni :) Va astept cu mare drag impresiile! ***