Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.34. Evadarea

*****
Dupa ce toata lumea se inchide in camera lui, urcam si noi sus, unde Ilenia si Kimmberly dorm deja. Perfect...inseamna ca mai trebuie sa astept doar ca Den si Be sa adoarma, dupa care pot sa ma furisez. Ma intind in pat si sting becul in asteptare. Am pus telefonul sa vibreze sub perna la doua fix. Inchid ochii si ma stradui sa ma las dusa de somn, in incapere se aude inca miscare, observ silueta lui Be fatainduse sub plapuma. Stau pe burta cu mana pe telefon ca sa fiu sigura ca il voi simti vibrand. Dupa cateva minute Den doarme deja dusa, dar Be continuua sa se fataie. Camera e invaluita in liniste si intuneric. Oare ce sunt pe cale sa fac? Daca matusa Natalie nu e cu adevarat in pericol, si e doar o capcana? Nu. Matusa ar face la fel pentru mine, ea nu ar sta sa se gandeasca daca sunt cu adevarat in pericol, ea m-ar salva imediat, sunt sigura de asta, dupa toate ea e si gura persoana care a fost sincera cu mine si mi-a spus adevarul despre mine. Daca ea nu ar fi decis ca merit sa stiu, nu as fi stiut nici acum. Dupa toate parinti mei nu ar trebui sa se ingrijoreze, cu ajutorul teletransportului pot ajunge repede in Persiu, la sediul Distrugatorilor, o i-au pe matusa Natalie de acolo si ma intorc pana dimineata. Singura problema e cum o sa trec de teletransport? Nu pot trece fara un persian cu mine. Las asta pentru mai tarziu, deocamdata trebuie sa ies de aici fara sa fiu observata. Inchid ochii si adorm pe loc.

******
Simt telefonul vibrand sub palma mea si tresar speriata. Imi ridic incet capul si ma uit pierduta de somn in jur pana ce mintea mi se limpezeste din nou. Fetele dorm adanc, Den pe burta cu capul sub perna, Be ghemuita pe o parte, cu parul saten ravasit pe perna, iar Ilenia si Kimm intinse pe saltelele lor si invelite pana sus cu paturi groase. Ma ridic incet si cu grija incercand sa nu scot nici un sunet. Salteaua patului scartaie cand ma ridic, iar Be geme si se intoarce pe partra cealalta, dar continuua sa doarma adanc. Imi i-au rucsacul de sub pat si pasesc incet pana la usa, deschid usa cu grija si ma furisez afara lasand-o intredeschisa pentru a nu o tranti cu zgomot din greseala.
Imi i-au rucsacul in spate si ma indrept spre usa balconului ,ghidata de lumina luni ce sclipeste in intunericul coridorului. Lumina se reflecta stralucitoare prin usa de sticla a balconului si lasa raze circulare pe parchet. Pe balcon sunt lovita de un aer rece, ma indrept spre margine si ma prind de stresina casei, inchid strans ochii si inspir dupa care strang din buze si ma las sa alunec in jos.
Alunec in jos si simt un gol in stomac, tin ochii strans inchisi pana cand simt pamantul sub picioare. Deschid ochii ametita si privesc intunericul din jur. Arunc aerul rece afara din plamani si ma razam cateva minute de peretele casei pentru a imi recapata echilibrul.
Cand insfarsit reusesc sa ma tin pe propiile picioare alerg spre masina. Tatal meu a lasat cheiile in rucsacul meu, dupa ce caut in toate buzunarele le gasesc si pornesc masina. Am noroc ca e un Land Rover silentios si nu voi fi auzita cand plec. Imi pun mainile pe volan si ma gandesc de doua ori inainte de a porni. Am condus doar o data pana acum...si atunci m-am batut de un copac, am fistrus masina parintilor lui Be si mi-am petrecut doua zile in padure cu Den.....Eh, cate sanse sunt sa se intample din nou?
Ma uit in jur sa ma asigur ca nu ma vede nimeni cand ceva loveste tare capota. Tresar ca arsa , cand il vad pe Woden dand din aripi in fata parbrizului.
"M-ai speriat de moarte, volatil idiot, intra si nu scoate nici un falfait! "
Susotesc eu furioasa. Intru in padure printre copaci , privesc atenta in toate partile, intunericul ma cam incetineste. Ajung pe o alee cu pietre, unde pot sa calc acceleratia ceva mai tare. Picuri de ploaie incep sa loveasca capota si nu e deloc bine, drumul era deja destul de intunecat. Cotesc la dreapta cand in fata masini apare o pisica. Tip di franez brusc, cand ma rotesc in spate mi se opreste inima in loc vazand chipul lui Zack ridicat fix langa umarul meu.
-Ce naiba...!!
-Te-am speriat?....Scuse mua, mo schery!!
-Dute in colo!! Ce cauti tu aici?
Zack afiseaza obisnuita lui fata de nestiutor, confuz si nevinovat.
-Nu stiam ca nu am voie sa te urmaresc.
Ma incrunt la el si ridic din spranceana.
-Ai nevoie de interdictie?
Chicoteste si se ridica asezanduse pe bancheta cu picioarele incrucisate sub el. Ce fac acum? Nu pot sa ma intorc inapoi, dar nici nu ma gandesc sa il iau pe Zack cu mine.
-Daca nu imi spui clar ca nu pot sa o fac, inseamna ca pot....deci....nu e vina mea.
Ridica din umeri si imi zambeste vesel.
-De ce ma urmaresti?
Intreb inca confuza. Nu am fost destul de silentioasa oare?
-Auz de caine....Aud tot ce misca.
Spune el pe un ton maret.
Imi dau ochii peste cap si cad pe ganduri.
-Mergi sa iti salvezi matusa?
Ii arunc o cautatura urata.
-Nu pot sa stau aici si sa astept ca ea sa moara. Zack...daca ti-as spune sa te intorci acasa....nu m-ai asculta asai?
Chicoteste amuzat, desi eu nu ma distrez deloc. Pierd timp pretios.
-Nu...clar ca nu ma intorc. Iti dau doua variante: 1. Ne intoarcem amandoi acasa. 2. Mergem amandoi sa iti salvam matusa.
-Nu pot sa te i-au cu mine!
Sar eu ca arsa. Zack isi incruciseaza mainile la piept si se incrunta.
-A, nu? Ok...atunci ne intoarcem acasa. Suntem deja impreuna in asta...stiu planul tau, deci ori fac parte din el, ori fac partea paratorului.
Inspir cu zgomot si imi las capul pe spatarul scaunului.
-Bine! Dar tineti gura!
Zack ridica palmele in semn de resemnare si zambeste triumfator.
-Sti macar sa conduci chestia asta?
Ma intreaba el aruncanduse pe scaunul pasagerului.
-Clar ca nu!

*****
Am ajuns deja la peste 500 de cititori la volumul 2!!! Multumesc pentru ca sustineti Blestemul alegerii. Love u.