Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.37. Din nou in Persiu.

*****
-Imi datorezi un secret!!
Ii spun lui Zack zambind malefic.
Se stramba si scoate limba.
-Bleah....ok...lasama sa meditez..nu e usor sa divulgi un astfel de secret.
Ma incrunt banuitor, dar ridic din umeri.
-Ok...cum vrei...dar daca pierzi timpul si nu mi-l spui iti gauresc limba.
-Doamne...ce agresiva esti!!
Radem amandoi dupa care eu imi concentrez atentia pe tastele radioului si schimb muzica in continuu, pana ajung la melodia mea preferata a trupei mele preferate.
All the girls on the block knockin' at my door!
wanna know what it is make the boys want more!
-Ai gandit destul?
Il intreb eu nerabdatoare.
-Mnu! Nu ma stresa.
Ridic din umeri si incep sa fredonez.
Take a sip of my secret potion
One taste and you'll be mine
It's a spell that can't be broken
It'll keep you up all night.
Boy you belong to me.
I've got the recipe
And it's call black magic.
-Te rog nu mai canta!
-Imi spui secretul si tac!
Il sacai eu putin.
-Bine, bine...eu...am fost schizo.
Fac ochii mari si ma uit la el cu gura larg deschisa.
-Vezi? E fix asta reactia la care ma asteptam.
Spune el evitandumi privirea.
-Nu eu...scuze, e doar ca...
-Nu par un schizofrenic?
Imi termina el propozitia.
-Âm...da.
Spun eu putin cam stanjenita. El ma sustinut si s-a straduit sa nu ma puna intr-o situatie proasta, iar apoi eu reactionez astfel...
-Scuze Zack...eu...vrrau sa spun ca..tu nu esti deloc..schizo..e surprinzator sa aflu ca...
-Inteleg.
Imi zambeste el compatimitor.
-Aveam zece ani cand am inceput sa vad spirite...oameni morti...corpuri fara capete si tot felul de alte ciudateni care imi murmurau in intuneric cuvinte fara sens. La inceput parintii mei credeau ca am cosmaruri...credeau ca e doar o faza trecatoare. Pana intr-o zi..iarna cand ma jucam afara in zapada, cu Jo si Ryan...Dintr-o data mi s-a parut ca Jo si Ryan erau cazuti pe jos ...plini de sange si...in spatele lor...un om cu o masca pe cap se apropia de mine si..ma atacat. Am inceput sa plang, iar parintii mei m-au dus repede la un doctor...a doua zi m-au inchis intr-o scoala speciala pe toata durata ierni. Am petrecut acolo trei luni indopat cu medicamente si spunandumise zi de zi ca totul e doar imaginatia mea...ca sunt diferit...nu mi se dadea voie sa ma apropiu de ceilalti copii pentru ca as fi putut sa am o criza si sa ii ranesc. Pana la urma am iesit acolo la inceputul scoli , le-am spus tuturor ca am fost in tabara,dar eram schimbat...stateam mai mereu intr-un colt singur si nu prea vorbeam cu nimeni.
Zack parea ingandurat, trist...
-Imi pare rau...dar acum..tu...?
-Nu...nu mai sunt asa paranoic...atata timp cat imj i-au medicamentele zi de zi.
-Si faci asta pe ascuns? Mereu?
Imi zambeste trist si incuvinteaza.
-Esti prima persoana care stie, iar eu sunt prima persoana care stie de alegerea ta...deci suntem chit acum nu?
-Cred ca da.
Zambesc eu timid.
-Ok, deci acum ca ne-am intarit legatura....cred ca e timpul sa iti salvam matusa.
Spune el privind fix prin parbriz. Imi indrept privirea in locul in care priveste el si observ teletransportul.
Ok...e timpul de a actiona.
Eu si Zack ne privim in ochii pentru cateva secunde dupa care incuvintam , iar el calca acceleratia. Intram in teletrans, iar acesta incepe sa scaneze.
Bipuie si incepe sa se miste. Dupa cateva secunde usile se deschid ,iar in fata noastra apare Persiul in toata maretia sa.
-Ok....avem cam o jumatate de ora daca merg cu viteza maxima...asa ca pregatestete de lupta.
Strang din buze.
-Nu vreau sa lupt.
Spun eu decisa.
-Nimeni nu vrea...dar asta e alta poveste.
Spune el pornind motorul si apasand acceleratia cu toata puterea. Inima incepe sa imi bata cu putere. Ce sunt pe cale sa fac?
-Deci? Care e planul?
Intreaba el pe un ton agitat si serios.
-Ăm...Am vorbit cu Harry...mi-a promis ca va cauta locul unde e inchisa Natalie si ne va ajuta sa ne infiltram fara orobleme in cladire, ne va indruma direct spre locul unde e matusa, iar la iesire...ei bine s-ar putea sa avem cateva comicati, dar Harry e infiltrat..are arma.
Zack incuvinteaza si ofteaza emotionat.
-Sti ce faci?
Intreaba el privinduma in ochii.
Stiu? Nu prea...o sa ma duc de buna voie in locul unde era sa mor deja de mai multe ori, stiu ca s-ar putea sa nu mai ies de acolo si ca ip i-au si pe Zack cu mine riscand si viata lui...deci cred ca nu...nu stiu ce fac.
-Da...stiu.
Ii raspund balbainduma.
*****
Dupa o jumatate de ora deschid portiera tremurand si gafaind. Printre copaci se zareste slab umbra, in semi intuneric ,a sediului Distrugatorilor.
Sunt atat de aproape de cea care ma perseguiteaza cu mesaje....
Oftez si incerc sa imi opresc genunchi din tremurat.
-Gata?
-Gata.
Pornim printre copaci si ne indepartam de masina. Soarele sta sa rasara, iar luminile din sediu sunt inca stinse, desi eu stiu ca uni soldato sunt mereu de paza.
-Nu e prea bine sa intram de aici..din fata....intrarea din spate e mai sigura.
Imi sopteste Zack de printre tufisuri.
-E oricum pazit pesre tot...dar daca preferi asa.
Ii raspund eu creeandumi drum printre tufisuri. Cand ajungem in spatele cladiri Zack imi face semn din tufisulalaturat. Incepe sa ridice tot cate un deget, iar la altreilea o luam la fuga spre intrare. Ne infiltram inauntru si o luam la fuga pe coridor pana ce ajungem la prima usa. Intram in incaperea intunecata.
-Suntem intr-un laborator.
Spune Zack langa urechea mea.
-Nu vad o iota.
Rasuflarea lui Zack ma gadila pe ceafa si ma dau putin mai intr-o parte.
-Sunal pe Harry...souinei ca suntem in incaperea 143.
Incuvinrez si privesc placuta sclipitoare de pe usa unde e scris numarul incaperi.
Foez numarul cu mana tremurand.
-Harry? Am ajuns.
Soptesc eu cu telefonul lipit de obraz.
-Unde esti, Shay?
-143.
-Asteapta acolo.
Inchid si imi indes telefonul in buzunar. Zack ma prinde de brat si ma trage in spatele unui birou chiar inainte ca usa sa se deschida.
-Shay...sunt eu...
Imi ridic privirea la auzul voci lui Harry si zambesc. Harry inchide usa fara zgomot si se arunca langa noi in spatele biroului. Ok...primul pas e gata.
E timpul sa imi salvez matusa.