Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.31. Nimic

Urc scarile in graba incercand sa nu las lacrimile sa imi inunde ochii. Pana la urma de ce imi pasa? Pot sta foarte bine si fara prezenta lui. De ce nu mi-a spus nimic? Cum poate sa plece asa, pur si simplu? Fug in capatul holului si inchid usa balconului dupa mine. Ma asez pe podeaua rece , cu spatele rezemat de peretele casei si privesc in zare la muntii acoperiti cu zapada. Vantul imi aduce parul in fata si imi zgarie plamanii la fiecare respiratie. Dupa toate de ce sunt asa nervoasa? E viata lui...face ce vrea, mie nu imi pasa..sau da? De fapt pe cine sunt suparata? Pe el ca pleaca sau pe mine pentru ca imi pasa? Poate amandoua.

-Shailene, vrei sa vorbim? Te rog...

icerc sa il ignor dar continuua sa bata in usa de sticla a balconului asa ca nu am de ales.

-Despre ce ar trebui sa vorbim mai exact? Crezi ca ma intetreseaza?Pleaca unde vrei, e alegerea ta.

Spun eu incercand sa par cat mai nepasatoare, privind in zare si ignorand frigul ingrozitor.

-Shay...eu nu le-am raspuns inca, crezi ca le-as da un raspuns fara sa te intreb si pe tine inainte?

Ma invart cu fata spre el si ii arunc o privire ingrozitoare.

-Si de ce, ma rog, ar trebui sa vorbesti cu mine inainte?

Imi strang mainile la piept si ii evit privirea, ochi albastri scaldati in lacrimi, buzele tremurande si buclele intunecate incadrandui obraji.

-Pentru ca......sti ceva.....nu conteaza, vreau sa imi spui doar un singur lucru, tu vrei sa plec? Daca da atunci o sa te las in pace si voi pleca in lupta fara sa te mai stresez vreodata, daca nu atunci....

Continuu sa ii ignor privirea strangandumi bluza pe langa corp, el sta lipit de usa de sticla, respiratia lui creend aburi pe suprafata ei.

-Shay?Te rog.....vreau sa stiu doar atat.

Inspir aerul rece si imi las privirea in jos.

-Pleaca, nu e treaba mea.

Ma rotesc din nou cu spatele la el, iar o lacrima imi curge pe obraz. Ryan se indeparteaza de usa de sticla, dar ii simt inca privirea atintita asupra mea. Bravo Shailene, esti cu adevarat o persoana minunata. Ma ridic repede si deschid usa balconului, dar holul e deja pustiu. Ma napustesc in baie si inchid usa. Ma asez pe capacul vasului de toaleta si imi proptesc coatele pe genunchi ,ingropandumi fata in palme. Care e problema mea? Ryan imi e cel mai bun prieten, ar trebui sa fiu bucuroasa pentru el, desi in cateva zile va intra in razboi stiu ca asta il face fericit.....poate e din cauza legamantului dintre noi, K a spus ca avem sentimente comune uneori...poate ca nu putem nici sa stam prea departe...da...asta trebuie sa fie.

-Shay? Stiu ca esti inauntru, deschide usa.

Aud vocea lui Den de dupa usa.

- Stiu ca esti acolo! Nu ma ignora!

-Sunt bine, pleaca!

-Ok.....numar pana la zece si daram usa!

Chicotesc si ma indrept spre usa.

-Nu e casa mea..poti darama tot ce vrei.

-Vorbesc foarte serios,SHAY!

Deschid usa, iar Den in pijamaua ei albastra cu Michey Mous si sosete albe cu Garfield ma priveste cu o spranceana ridicata.
-Trebuie sa vorbim.
Spune ea asezanduse pe marginea cadei de baie. Inchid usa in urma ei.
-Despre ce?
Intreb eu prefecanduma calma.
Ea pufneste amuzata.
-Despre....tot! Stiu ca nu esti asa- face un semn cu mana aratand pre mine- doar pentru decizea lui Ryan.....poate si pentru aia dar e altceva.....Ce tia spus Frank?
Imi las capul pe spate si oftez privind tavanul zugravit intr-un verde deschid pistichiu.
-Multe....poate mai multe decat vroiam eu sa aud...si totusi in acelasi timp...nimic.
Den isi ridica ambele sprancene si zambeste batjocoritor.
-Ce filozofic.
-Ia mai taci! Nici macar eu nu stiu ce spun.
Chicotim amandoua.
-Ce ai spune daca mi-ai povesti exact cuvant cu cuvant?
Ii spun tot ce mi-a spus Frank, iar ea asculta in tacere incuvintand cateodata.
-Crezi ca e faptul ca acum sti de ce ai fost aleasa tu?....Asta te tulbura?
-Nu.....de fapt asta ma face sa ma simt mai bine...acum nu ma mai intreb de ce trebuia sa fiu chiar eu...am mai putine intrebari care se invart in cap.
-Spunemi una dintre ele.
O privesc nesigura, se comporta ca si cum ar fi intr-o sedinta importanta, iar eu sunt pacientul ei psihopat, dar ce altceva mai important am de facut decat sa las un viitor psiholog sa ma consulte in baie?
-Despre alegerea mea....ma intreb in ce consta.
-Asta e!
Sare ea triumfatoare ridicand un deget in aer.
-Te tulbura faptul ca nu sti nimic despre ce urmeaza....te asteptai ca Frank sa iti raspunda la intrebare dar nu a facut-o...esti tot in ceata.
Imi dau ochii peste cap si imi batai in fata si in spate picioarele incaltare cu papuci de casa in forma de cap de pisica.
-Si tratamentul doctore?
Den cade pe ganduri scarpinanduse in barba.
-Stiu...o imbratisare de la o persoana speciala....asa ca mineee!!!!!
Sare pe mine si ma imbratiseaza dupa care se indeparteaza putin si ma priveste zambind.
-Te simti mai bine acum asa e?
Ii zambesc strengar si o i-au de dupa umeri.
-Abea acum inteleg de ce spune lumea ca psihologul trebuie sa fie mai nebun ca si pacientul pentru al putea trata.
Den ma inghionteste si deschide usa dupa care se apleaca sa i-a ceva de dupa usa. Cand se ridica ma loveste cu una din pernele portocali cu miros de lavanda.
-De cand e chestia aia acolo?
Intreb eu amuzata.
Den ridica din umeri.
-Te bagi? Eu, Kimm si Ilenia contra ta si a lui Bel...va facem praf.
-A da....vom vedea.