Blestemul alegerii-Infama vol.2

Cap.11.Rapirea

*****Un bubuit puternic ma face sa ma trezesc. Deschid ochii si ma uit in jur, vad totul in ceata fiind inca adormita deabinelea, dar inca o bubuitura si ma intind trezinduma. Observ ca Denisse sta in genunchi langa fereastra si are o pompa pentru umflat cauciucuri in mana. Ridica pompa in aer dupa care...inca o bubuitura si geamul e spart. Denisse scoate mana afara prin crepatura si deschide usa, abea apoi observa ca ma holbez la ea.
-Sangerezi din nou.
Ii spun eu calma, cascand.
Isi indreapta privirea spre bratul ei din care curg suvoaie de sange.
-M-am taiat in sticla geamului.
Spune ea dand din umeri. Rana de la cap nu i s-a vindecat inca de tot, pierzand inca mult sange.
Denisse se uita in jur, dupa care se indeparteaza. Ies din masina si o urmez. Mergem pana pe strada pustie pe care mergeam ieri.
-Am vorbit cu Jo si Ryan cat dormeai tu, au luat-o pe drumul gresit....sunt nevoiti sa se intoarca inapoi... , au decis sa se intoarca acasa si sa le spuna si celorlati de accident dupa care vor porni cu toti in urma noastra.
   Incuvintez si o urmez somnoroasa.
-Unde mergem?
Intreb eu cascand din nou.
-Sti...nu e necesar sa ma urmaresti.
Ridic din umeri. Nu am chef sa stau singura in masina.
-Mor de foame...trebuie sa fie vreun magazin in zona nu?
-Suntem in pustietate.
Ridica mainile in aer iritata.
-O benzinarie ar trebui sa fie!!
Nu prea cred dar e nervoasa cand e infometata asa ca nu o contrazic. O urmez in liniste pana in capatul drumului de pe care am venit.
-Crezi ca va trece cineva pe aici?
-Nu prea cred...nu stiu.
Denisse isi strange jacheta in jurul corpului ...si mie imi este frig, dupa toate suntem in mijlocul ierni.
Ofteaza si imi cere telefonul. Il suna pe Jo, iar acesta ii spune ca nu mai are mult pana acasa si ne suna mai tarziu, dupa care ne inchide in nas. Denisse o i-a spre masina si o urmez. Se aseza pe banchetă posomorata.
-Ce facem acum?
Dar, nu apuc sa ii raspund pentru ca privirea mi se atinteste  in zare unde am vazut ceva miscanduse langa un copac.
-Shay? Aca bitch!!! Ma ignori? Heyyy!!!!
-Hăm?
-Serios? Vorbesc singura aici?
Ii fac semn sa taca si ma blochez cand  silueta pe care am vazut-o inainte se face din nou vizibila, de data aceasta mai aproape....pot spune sigur ca nu e o persoana....e cea mai groaznica creatura pe care am privit-o vreodata.
Pielea  e  de un turcoaz vinetiu, lipita de fiecare os, astfel incat se vede fiecare verebra si coasta in cel mai mic detaliu, capul e mare cu cei mai patrunzatori si dezgustatori ochii de un rosu sangeriu. Picioarele sunt indoite de la genunchi in jos intr-un fel foarte inuman. Incerc sa scot un tipat ,dar nu reusesc. Denisse se uita si ea fix la chestia ce ne priveste si ea fix. Dupa cateva momente de liniste si confuzie, Denisse  incepe sa tipe cu plamani ei de soprana si scoate o bata din portbagaj.
-Pe aia de unde o mai ai?
-Crezi ca eu stiu?
Se napusteste in spatele meu si incepe sa tipe la monstruoazitate.
-Vrei sa te lupti? Atunci ia-o pe ea!!!
Chestia se apropie tot mai tare, iar eu o apuc pe Denisse de incheietura si alergam cat de tare posibil.
-Ce e aia?
O intreb eu in timp ce alergam.
-Distrugatorii!! Fac pariu ca e semnatura lor pe chestia aia!!
-Ok...nu m-am predat asa ca au trimis o armata de extraterestri dupa mine?
Denisse se uita in spate.
-Cred ca i-am seminat.
Rasuflu cu greu si ma razam de un copac, dar nu trece mult si zaresc monstruazitatea venind in fata noastra? Sunt multi sau au ceva puteri extraterestre?
-Daca vreti sa va luati de prietena mea atunci.......păi....faceti-o....
-Hey!.
Strig eu privind-o incruntata.
-Ce e? Nu vezi ca sunt neputincioasa?
Se apara ea luand-o din nou la fuga.Alergam  cat ne tin picioarele, imi simt plamani luandu-mi foc in torace si narile usturandu-ma. Dupa aproape o jumatate de ora de alergat incepe sa ma doara cumplit intr-o parte si imi vine sa lesin. Nu am curaj sa ma uit in spate, dar Denisse da.
-Sunt dupa noi!
Tipa ea nemaiputand nici sa respire. Ma impleticesc si cad in genunchi ametita si simtindu-mi corpul de gelatina.
Din fata noastra incep sa siroiasca specile acelea de scheleti violeti, apoi si din spate, pana ce ne incercuiesc si suntem nevoite sa ne dam batute.
Denisse aproape ca izbucneste in plans de nervi, oboseala si neputinta, mie nu imi prea pasa daca mor ...asta e soarta mea dupa toate...nu? Cel putin daca as reusi sa gasesc o cale de scapare...
Creaturile se apropie de noi si ori cat de mult ne zbatem tot reusesc sa ne lege mainile la spate. Den ma priveste cu subanteles ,iar eu incep sa cobor tot cate un deget, la trei amandoua lovim cat de tare cu genunchiul in coastele creaturilor, iar acestea cad la pamant scotand un harait si huruit inuman si dezgustator. O luam la fuga fiind urmarite de alte cateva sute  de monstri.
-Nu ma mai tin picioarele!!!!
Tipa Denisse lasanduse sa cada la pamant.
-Dute!
Stiga ea spre mine, dar nici nu ma gandesc sa continuu fara ea, plus ca nici eu nu mai rezist mult. Ma las sa cad si eu langa ea.
-Ce faci? De ce nu fugi? Ne vor ucide pe amandoua.
-Ai incredere in mine.
Ii soptesc eu fix cand creaturile ne incercuiesc din nou si ne ridica tarandune dupa ele.
-Unde ne duceti?
Intreaba Denisse aproape calma.
-Co-pa-cul....span-zu-ra-ti-lor...
Silabiseste cu greu creatura.
Ma uit la Den care strange din buze si face ochii mari la auzul cuvintelor.
Trebuie sa gasesc o solutie...repede. Nu stiu unde mergem, dar e clar ca nu e un loc unde sa primim bomboane si ursuleti de plus.