cap.13 prima oră

48 15 0
                                    

***** Denisse nu s-a miscat de cand am bandajat-o, doarme profund, dar mai mormaie uneori in somn, aratand semne vitale. Stau in coltul opus al incaperi, privind tinta....la nimic, deoarece peste tot e numai intuneric. Ultima data cand vazut lumina, a fost acum o jumatate de ora cand una din creaturi a intredeschis usa si a strecurat inauntru un vas cu apa, pe care am de gand sa o folosesc curatand rana lui Den, desi nu vreau sa o deranjez acum. Ma uit prin incaperea mica si goala, daca as reusi sa privesc afara pe fereastra. .., dar pe ce m-as putea catara?
Ma ridic incet si pasesc pana sub fereastra. Nu e atat de sus....daca as reusi sa ajung la pervaz, cred ca ar fi destul de gros incat sa pot sta pe el.
Incerc sa sar , ma prind de marginea pervazului, dar mana mea transpirata
aluneca si cad la pamant, fix pe glezna. Gem de durere, nu reusesc sa ma ridic inca asa ca imi fac planul urmatorului salt. Cred ca daca mi-as lua avant destul de tare, as reusi sa ajung la gratiile ferestrei, astfel incat sa nu alunec. Ma ridic cu greu, schipatand si ma dau in spate, aproape in partea opusa a incaperi, incep sa alerg inspre fereastra si sar in ultimul moment. Degetele mi se inclesteaza pe una din barele ferestrei si ma trag in sus pana ce reusesc sa ma prind cu ambele maini. Ma trag in sus cat de tare pot, dar bratele mele slabe si bustiri nu sunt in stare sa traga in sus greutatea corpului meu. Pana la urma reusesc sa ajung destul de sus incat sa imi pot urca unul din genunchi pe pervaz, dupa care m-am tras in sus cu usurinta, ma asez pe pervaz inca gafaind. Denisse geme si se invarte pe partra cealalta. Ma asez cu picioarele
intinse pe pervazul lung si incerc sa privesc afara. Fereastra e cam la nivelul pamantului cea ce e cam derutant din noment ce atunci cand privesc in incapere mi se pare ca ma aflu la o inaltime foarte mare. Mai multe creaturi dau tarcoale, scotand obisnuitele lor sunete ciudate, dar apoi vad si ceva ce imi atrage atdntia, doi dintre mostri somalezi, par sa se certe aprins, unul dintre ei are o arma desi eu nu stiam ca ei folosesc asa ceva, cei ce ne-au excortat pe mine si Denisse nu aveau arme. Al doilea tipa dea dreptul la cel cu arma dupa care ridica degetul si obtine un glob mare albastru, facut parca din flacari, il arunca spre monstrul cu arma, iar acesta cade la pamant, horacaind dr durere si parand bulbersat. Daca puterile lor pot face asta cu propia lor specie, nu vreau sa stiu ce ne-ar putea face noua. Creatura cu arma se ridica de la pamant parand inca destul de incremenita, iar apoi indreapta arma spre adversarul sau fara sa se gandeasca nici o clipa, nu apuc sa inchid ochii ca sunetul asurzitor imi loveste timpanele, iar tipatul crraturi muribunde sfasie aerul. Incerc sa ma uit in alta parte, nu vreau sa vad cum creatura moare si cine stie ce vor face cu corpul ei, poate il vor agata pe una din crengile minunatului lor copac.
Dar nu, poate ar fi fost mai bine asa decat cea ce vad acum de fapt...creatura arunca un ultim tipat dupa care se ridica in patru labe, pielea violeta incepand sa i se miste intr-un fel foarte inspaimantator, coastele i s-au mutat dintr-o data mai sus si asta a fost a doua oara cand mi-a parut foarte rau pentdu mine ca au oasele atat de vizibile. Pielea a inceput sa se stranga in jurul rani de glont, ca o bucata de elastic, pana ce au acoperit de tot rana. Stomacul mi se intoarce pe dos si cobor de pe pervaz inainte sa mai vad o astfel de scena. Ma ghemuiesc langa Denisse, iar ea deschide ochii speriata.
-Ştttt!! E totul in regula, e bine.
Se uita la mine cu ochii mari si incearca sa spuna ceva, dar neinteligibil. O linistesc putin, iar ea ramane intr-un loc privindu-ma in tinp ce i-au vasul cu apa si mai rup doua fasi de material din geaca mea de trening. Inmoi una din bucati in apa si ma intind sa ii scal rana de la cap. Den tresare, la inceput am crezut ca de durere, dar ea a ingaimat doar un:.
-Rece!.
Cu voce scazuta.
Dupa ce i-am curatat sangele, am bandajat-o cu cealalta fasie din geaca mea. M-am asezat langa ea, in timp ce privea complet in gol. Dupa un timp a inchis ochii din nou, iar eu am mai privit in gol o vreme dupa care am adormit si eu.

Blestemul alegerii-Infama vol.2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum